Agentul secret Ethan Burke ajunge în Wayward Pines, Idaho, cu o misiune clară: de a localiza și recupera doi agenți federali dispăruți cu o lună în urmă în acest orășel bucolic. Însă la câteva minute de la sosirea lui are un accident grav. Ajunge la un spital, fără acte de identificare, fără telefon mobil, fără servietă. Personalul medical pare destul de prietenos, dar ceva pare... ciudat. Pe măsură ce zilele trec, ancheta lui Ethan legată de dispariția colegilor lui scoate la iveală mai multe întrebări decât răspunsuri. Fragment: “— Ce-i cu geamul mașinii? Ethan taie plasticul din capătul firului demarorului și dez' veli firele de cupru. O voce de femeie spuse: — Așteaptă. aici, Elliot. Haide, te rog, te rog... Ethan atinse firul demarorului de cel de alimentare și scânteie albastră pârai în întuneric. Motorul începu să tușească. Femeia se apropia de mașină străbătând curtea. — Haide, zise Ethan. Atinse din nou firele, iar motorul mai tuși încă o dată. De două ori. De trei ori. La cea de-a patra încercare, motorul bolborosi înfundat s se trezi la viață. Ethan tura motorul, acționa schimbătorul de viteze i poziția de mers și aprinse farurile, exact în momentul în care femeia ajungea în dreptul portierei pasagerului din față, stri. gând la el prin geam. Ethan demară în trombă pe șosea. La prima intersecție vîră spre dreapta și luă piciorul de pe pedala de accelerație, reducând viteza până la o limită rezona-. bilă. — una care să nu atragă atenția și care să se potrivească unei plimbări liniștite pe înserat. Indicatorul de combustibil arată că mai avea un sfert de rezervor. Becul de avertizare nu se aprinsese încă. Nu era o problemă. Avea destul combustibil ca să poată pleca din Wayward Pines. Odată ce ieșea din defileu, mai avea de trecut printr-un orășel aflat la vreo șaizeci și cinci de kilometri spre sud. Lowman, Idatio.'Exact lângă autostrada. Opriseră acolo pentru a alimenta. Parcă îl vedea pe Stallings lângă pompă în costumul său negru, alimentând rezervorul mașinii. Ethan se' dusese pe marginea autostrăzii pustii și privise clădirile aban.» donate de peste drum — un motel cu obloanele trase, un magazin universal și un restaurant încă funcțional, dar cu un aspect deplorabil. Mirosul de grăsime era purtat de fumul ce leșea printr-un horn de pe acoperiș. El o sunase pe Theresa din locul acela, pentru că era singurul în care avea semnal. Abia își amintea conversația aceea. Mintea lui fusese în altă parte. Fusese ultima dată când vorbise cu soția lui. Spera să-i fi spus că o iubește. Frânele scrâșniră când opri brusc Buickul. Se auzi sunetul ritmic al semnalului de viraj la stânga. Cu excepția câtorva oameni de pe trotuare, centrul orașului era pustiu, iar strada principală goală - din câte putea să constate. Ethan porni încet pe șosea făcând un viraj lent la stânga, apoi acceleră ușor, îndreptându-se spre sud. Trecu de tavernă, de hotel și de cafenea. După șapte intersecții, trecu și pe lângă spital. Orașul nu avea periferie. Clădirile se terminau, pur și simplu. Acceleră. Dumnezeule, se simțea minunat când știa că putea pleca, în sfârșit, din acel oraș. O greutate considerabilă i se ridică de pe umeri cu fiecare rotație a arborelui cotit. Ar fi trebuit să facă .ista cu două zile în urmă. Aici nu erau semne că ar fi locuit cineva. Drumul era per-lect drept și trecea printr-o pădure de pini - atât de uriași, încât aveau probabil secole. Mașina spintecă aerul rece și înmiresmat. Fuioare de ceață pluteau printre copaci și pe alocuri, pe deasupra drumului. Razele farurilor nu reușeau să pătrundă prin ceața deasă. Vizibilitatea era din ce în ce mai scăzută. Becul de avertizare pentru combustibil se aprinse. La naiba! Drumul spre sud din afara orașului urcă în pantă, iar trecătoarea avea serpentine care se întindeau pe un kilometru distanță"
