Ordinul povestitorilor nr.3

Ordinul Povestitorilor este o revistă de scriere creativă pentru copii. Pentru fiecare număr va exista câte un concurs de scriere care va fi lansat la nivel național. Cele mai bune texte vor fi selectate și publicate în revistă, precum și cronicile de carte scrise tot de copii. În numărul trei al revistei „Ordinul povestitorilor“, i-am invitat pe scriitori să scrie un jurnal în maniera seriei de cărți Jurnalului unui puști de Jeff Kinney. Tema acestui număr este: Jurnale ale puștimii de pretutindeni. Interviu cu Jeff Kinney consemânt de Adina Popescu. Maeștrii povestitori: Alex Moldovan, Laura Grunberg, Horia Corches, Gaston Francezu' Ucenicii scriitori: Rămi-Mihai Cristescu, Viviana Pantazică, Anastasia Tindeche, Copiii din clasa a 3-a de la Școală Gimnazială nr. 113, București, Radu Bucan și Iulian Oleniuc*, Andrei Ioan Droc, Amelia Cimpoesu, Măria Miruna Solomon, Dragoș Mihai Stoica, Vali Mociorniță, Gabriel Cărtărescu, Erin Hera Susanyi, Fabian Martin, Sara Zăpodeanu Ilustrații: Jeff Kinney, Alexandru Ciubotariu, Mircea Pop, Jozsef Vass     Fragment din roman:       „13 februarie 2016       Dragă jurnalule,     Azi ai ajuns tu pe mâinile mele... Am să îți povestesc cum s-a întâmplat asta și alte câteva chestii personale din viața mea.     În primul rând, trebuie să afli că pe mine mă cheamă Darius. Deci, cum îți ziceam, azi a fost ziua mea. Am împlinit 14 ani și mi-am sărbătorit ziua cu mare fast. Adică, mama a plătit cheltuielile, fiindcă eu mi-am cumpărat o bicicletă nouă cu banii pe care i-am strâns de două luni încoace.      La petrecerea de ziua mea au venit o mulțime de prieteni și rude. Nici nu știu câți au fost în total, dar în fine. A venit unchiul George, mătușa Maia, colegii mei de clasă, în afară de Simina, care era și este bolnavă, și mulți alții. Tu ai fost un cadou de la Mădălină, colega mea de bancă, care e și cea mai bună amică din tot universul.     Bun... ai aflat de la cine te am, dar partea interesantă pe care vreau să ți-o spun se petrece înainte de petrecerea mea.     Chiar de dimineață, Andrei a venit la mine. Acest personaj este un băiat pe care îl știu de când aveam 4 anișori și îmi este cel mai bun prieten pe viață. El m-a chemat să mergem în parcul din centrul orașului.     Acolo am întâlnit-o pe Sară, care plângea. Am mers și am întrebat-o:     - Bună, Sara! Ce ai pățit? De ce plângi?     Ea și-a șters lacrimile cu batista ei roz, după care mi-a răspuns:     - Bună, Darius! S-a întâmplat ceva... A fugit Dea, cățeaua mea.      Eu am privit-o lung, după care l-am tras la o parte pe Andrei și i-am spus:     - Andrei, eu zic s-o ajutăm pe Sară. Uite cum plânge! Ce poate fi așa greu să găsim o cățelușă?     - Ai dreptate! Nici eu nu sufăr să văd oameni plângând!” (O petrecere-surpriză de Fabian Martin, Sc. Gim. Căpușu Mare, Cluj)