Pachetul conține titlurile: • Ion (528 pagini) • Răscoala (488 pagini) Ion. Puterea de fascinație a stilului lui Rebreanu rezidă în finețea și ineditul construcției, în plasticitatea imaginii în stare să comunice concret un timp și un spațiu atât de abstracte. Drama care zguduie din temelii viața satului Pripas e declanșată de transformarea spectrului permanent al sărăciei într-o teroare apocaliptică, adevărată obsesie a tânărului erou al romanului. Asemenea altui personaj al aceluiași roman, și lui Ion „părinții nu i-au dat decât sufletul dintr-însul“. Brutalizat de condițiile vitrege în care trăiește și purtând în suflet o dragoste strivită, Ion devine nesimțitor la tot ce se petrece în jurul său. Răscoala. Vocile țăranilor lui Rebreanu se aud distinct, vorbind pe teme asociate, însă cu oarecare individualizare a discursului. Astfel, Trifon Guju, Petre Petre sau Matei Dulmanu, Marin Stan sunt parte dintr-o voce colectivă, dar personajele pe care le reprezintă rezistă și scoase din gloata revoltată. O sugestie interesantă are Nicolae Crețu, care face disocieri necesare între țăranii lui Creang ă, Sadoveanu , Marin Preda și răsculații lui Rebreanu. În cazul Răscoalei, materialul general uman pus în ecuație stabilă și cazuistica particulară a luptei pentru pământ se amalgamează fericit, reușind un dozaj ce a adus canonizarea academică a romanului. Mircea Mureșan a ecranizat Răscoala în 1965, film care a luat premiul pentru debut la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Romanul este un exemplu bun al talentului lui Liviu Rebreanu de a realiza un roman cinematografic. Regizor exemplar, Rebreanu utilizează instrumentarul filmului cu o finalitate asumată foarte exactă: urmărind, așadar, procesul de geneză, ajungem la definiția romanului. În Răscoala, lumea este văzută cu luciditate, cu obiectivitate, răscoala de la 1907 fiind doar un pretext istoric pentru construcția epică făcută din fragmente ale căror mesaj și expresivitate intră în atmosfera sugerată subversiv. - Lucian Pricop
