• Zeița orezului - Răni Manicka (576 pagini, ediție cartonată din 2016)
O sagă malaysiană care se întinde pe durata a patru generații. La vârsta de 14 ani, Lakshami lăsă în urmă copilăria petrecută printre arborii de mango din Ceylon pentru a se căsători cu un bărbat matur din Malaysia. Tânăra neștiutoare este nevoită să dea piept cu greutățile vieții; până la 19 ani are deja cinci copii, urmează ocupația japoneză, al Doilea Război Mondial, iar ea nu are alt scop decât să-și păstreze familia în siguranță. Scris din perspectiva mai multor personaje, romanul este cronica unei familii dintr-o lume prea puțin cunoscută nouă, unde exotismul și miticul se întrepătrund oferindu-ne o lectură plăcută și provocatoare. Mituri, superstiții, detalii sociale și sentimente: „Zeița orezului“ este unul dintre acele romane compulsive pe care nu ai mai vrea să le lași din mână. Minunat! (The Bookseller)
• Însemnări de viață - Eleanor Coppola (320 pagini, ediție cartonată din 2012)
Eleanor Coppola, realizatoare de filme documentare, artistă, scriitoare și - nu în ultimul rând - soția unui gigant al cinematografiei și mama unei tinere regizoare de succes, Francis Ford Coppola și Sofia Coppola, își folosește extraordinara capacitate de reflecție pentru a descrie viața familiei ei, de-a lungul a mai bine de 20 de ani. Adunând fragmente din jurnalele personale, a prins ca într-un insectar efemerul clipei din care transpar experiențele ei ca mama, soție și artist, străduindu-se să-și descopere modalități proprii de exprimare a sinelui în mijlocul unei familii pline de talent. Stilul este unul fragmentar, croit pe modelul jurnalului intim, dar ne duce cu gândul la Proust, căci amintirile sunt adesea aduse la lumină prin intermediul unor obiecte dintre cele mai banale, precum perechea de pantofi găsiți în 2002 și care îi amintese micul dejun în care soțul ei i-a dat fiicei lor sfaturi despre construcția unui film. Prezentate cu dezarmantă onestitate, momentele tumultoasei și oarecum nomadei existente a familiei Coppola acoperă decade și traversează continente, dezvăluind tragedii sfâșietoare, dar și bucurii nemăsurate. Fie că vorbește despre o simplă plimbare prin pădure ori descrie monumentală traversare a covorului roșu la premiile Oscar, autoarea face dovada unei sensibilități deosebite față de lumea care o înconjoară. Viața ei, indiscutabil încântătoare și fermecată, este, cu toate acestea, în continuare plină de aceleași îndoieli, neliniști și regrete pe care le trăiește o femeie, oricare, de oriunde, ca și cum ceea ce vrea să spună este: "Nu te gândi la numele meu, iată cine sunt eu, cu adevărat."
