Ramona Quimby abia așteaptă să meargă la grădiniță. De-acum nu va mai rămâne acasă, uitându-se lung după sora ei mai mare care pleca la școală împreună cu ceilalți copii. Chiar dacă toată luma îi spune că e o "pacoste", micuța Ramona nu face nimic cu rea intenție. Și atunci, cum reușește tot timpul să intre în bucluc? Și de ce o ia Davy la sănătoasa de fiecare dată când o vede? Ramona nu știe ce să mai creadă, mai ales că răspunsul la orice întrebare începe de fiecare dată cu NU...
Fragment din volumul "Pacostea de Ramona" de Beverly Cleary:
“Ramona își dori să fi avut și ea un K în nume, ca să-l deseneze cu spatele și mai drept. Îi plăcea felul în care descria domnișoara Binney fiecare literă din alfabet și o asculta cu atenție. În fața ei, în timp ce se concentra, Susan se juca cu o buclă. O răsucea în jurul degetului, o întindea apoi îi dădea drumul. Boing! se gândi automat Ramona.
— Ramona, uită-te în lucrarea ta, zise domnișoara Binney. Nu, Davy, D-ul e cu fața în cealaltă parte.
Ramona se aplecă din nou spre foaia ei. Descoperi curând că partea cea mai grea era să țină minte câte vârfuri aveau M și N. De câteva ori, numele ei ieși RANOMA, dar peste puțină vreme își aduse aminte că mai întâi venea literă cu două vârfuri.
— Bravo, Ramona, zise domnișoara Binney prima dată când fetița își scrise numele corect.
Ramona simți că i se umple sufletul de fericire și de dragoste pentru domnișoara Binney. Era sigură că foarte curând va reuși să lege literele și să-și scrie numele în felul acela matur și neglijent în care o făcea Beezus.
Pe urmă, Ramona descoperi că erau fete și băieți care aveau în coada numelui o literă urmată de un punct.
— Domnișoara Binney, eu de ce nu am o literă cu punct după ea? întrebă fetița.
— Pentru că avem în clasă o singură Ramona, zise domnișoara Binney. Dar avem doi Eric. Eric Jones și Eric Ryan. Așa că le spunem Eric J. și Eric R., ca să nu-i confundăm.
Dar Ramona nu voia să piardă nimic.
— Aș putea să-mi scriu și eu numele urmat de o literă cu punct? întrebă ea, convinsă că dpmnișoara Binney își dădea seama că nu voia pur și simplu s-o bată la cap.”
