De la o glorie literara castigata vertiginos, s-a ajuns la subestimarea operei cosbuciene, explicabila si printr-o anume urbanizare a literaturii, fara sa se inteleaga ca si Cosbuc a fost un poet, in buna parte, urban, trasatura evidentiata de Mircea Zaciu. Depasind aceasta perioada de criza, de uitare, autorul Nuntii Zamfirei a renascut ca pasarea Fenix si si-a reluat locul de frunte in istoria literelor romanesti. In ultimele decenii, opera lui a fost reeditata in zeci de editii si in tiraje de sute de mii de exemplare; poetul este unul din cei mai cititi mari clasici ai nostri. Cosbuc a biruit timpul. O dovada a acestei victorii o constituie si faptul ca unii dintre cei mai de seama reprezentanti ai criticii si istoriei literare actuale s-au aplecat asupra operei lui Cosbuc, descifrandu-i valorile si mesajul si aducandu-l in plina actualitate, prin studii de mare finete. Sa-i mentionam pe cativa din cei mai competenti: Dumitru Micu, Mircea Tomus, Adrian Fochi, Mircea Zaciu, Petru Poanta, Nicolae Manolescu, D. Vatamaniuc, Alexandru Dutu, Laurentiu Ulici, Aurel Rau, Constantin Cublesan, fara a epuiza lista. Editiile, studiile demonstreaza cu prisosinta permanenta marelui poet, configurand, cu responsabilitatea necesara si cu autoritate, dimensiunea intelegerii actuale, moderne a valorilor perene ale artei cosbuciene. Sublinierea notelor cu totul originale ale unei opere in care se concentreaza istoria si lupta noastra pentru fiintare, viata poporului nostru in cumpana vremurilor evidentiaza energiile sufletesti generatoare de frumos ale unui popor care, purtat de legende si mituri stravechi, a reusit, in curgerea prea de multe ori ostila a istoriei, sa-si pastreze nealterata fiinta. Cosbuc a contribuit, prin exemplul vietii si prin aurul liricii sale fara de moarte, la explicarea prestigiului dainuirii noastre in arcul carpatic. - Gavril Scridon
