Premiul Nobel pentru Literatură 1988 Cîțiva prieteni se string în fiecare seară pe un bac de pe Nil pentru a fuma hașiș și a discuta despre artă și absurdul existenței. Tihna petrecerilor e tulburată atunci cînd o tînără ziaristă vine să studieze micul grup, cu o seriozitate ce le pune sub semnul întrebării plăcerile și dă naștere unei dispute înverșunate pe tema sensului vieții, datoriei, moralității și dragostei. Mahfuz abordează o multitudine de stiluri în acest microromân, de la lirismul romantic la ironia acidă, cu aluzii la Egiptul antic și istoria clasică, a căror grandoare pune în evidență, prin contrast, sentimentul de dezrădăcinare și pierdere în derizoriu cu care se confruntă intelectualul egiptean, sofisticat și cosmopolit, al vremii. Pălăvrăgeală pe Nil descrie o lume marcată de schimbări dramatice, însă tonul său este unul de poveste, uneori absurdă, alteori profund serioasă, emoționantă, iar dilemele umane și artistice ale protagoniștilor sînt, dincolo de spațiu sau de context, cele ale timpurilor moderne.
