"Turgheniev este cel mai occidental dintre scriitorii ruși. E poate singurul scriitor rus cu adevărat european. Un analist lucid și ascuțit, dar în același timp unul din cei mai mari poeți lirici. El învăluie totul, scene și personagii, într-o pătrunzătoare atmosferă de sentimente, răspândind astfel un puternic suflu de viață și de poezie în paginile românelor și nuvelelor sale." (Garabet Ibrăileanu) Fragment din volum: “Timpul, e lucru știut, zboară uneori ca pasărea, alteori se târăște că viermele; dar omul se simte bine atunci că nu ia în seamă trecerea lui. Așa petrecură Arkadi și Bazarov vreo cincisprezece zile la conacul Odintovei. A contribuit în parte și ordinea ce domnea atât în casa ei, cât și în modul de viață. Ea respectă această ordine cu toată strictețea, obligându-i și pe ceilalți să procedeze la fel. Tot ce făcea în cursul zilei era programat dinainte, la anumite ore. Dimineața, exact la opt, se adunau la ceai; de la ceai până la micul dejun, fiecare era liber să-și petreacă vremea cum dorea; în acest răstimp, stăpâna conacului avea treburile ei cu administratorul, moșia fiind dată în arendă, cu majordomul și cu chelăreasă. Înainte de prânz, societatea se adună din nou pentru conversație sau lectură; serile erau dedicate plimbărilor, jocului de cărți sau muzicii; la zece și jumătate, Anna Sergheevna dădea dispoziții pentru a doua zi, apoi se retrăgea în odaia ei și se culcă. Lui Bazarov, viața asta prea cumpănită și solemna îi displăcea. „Ai impresia că luneci pe sine", zicea el. Lacheii în livrele și majordomii servili îi jigneau sentimentele democratice. Socotea că dacă așa stăteau lucrurile, mai potrivit ar fi fost ca lumea să se prezinte la masă după moda englezească, în fracuri și cravate albe. Odată a avut chiar în această privință o convorbire cu Anna Sergheevna. De altfel, ea se purta așa încât fiecare, fără șovăire, putea să vină să-i spună în față părerile. După ce îl asculta, îi răspunse: „Din punctul dumneavoastră de vedere, desigur, aveți dreptate; poate într-adevăr trăiesc ca o cucoană. Dar la țară este imposibil să duci o viață dezordonată, că te copleșește plictiseala" și continuă să procedeze cum socotea de cuviință. Bazarov bombănea, dar de fapt atât el, cât și Arkadi, duceau la Odintova o viață plăcută tocmai pentru că toate în casa ei mergeau ca pe roate."
