Pasarea de foc a tineretii

lmi aduc aminte de o anumită iarnă, nici mai friguroasă și nici mai grea decât cea de acum, dar care a fost specială pentru mine. Eram student în primul an și locuiam într-un cămin studențesc din București. Patru într-o cameră. O cameră cu două paturi suprapuse lângă o măsuță care avea un singur scaun, pe care, dacă erai curajos, te puteai așeza. Camera mai avea în dotare un reșou improvizat, adică o cărămidă BCA în care șerpuia o rezistență de grosimea unui piron. Era sobă și aragazul nostru, așa ne încălzeam, așa ne făceam de mâncare, fără pulpe de căprioară și nisetru, doar cartofi fierți sau prăjiți. Un meniu o minune, mai ales că îl împărțeam cu niște oameni deosebiți...    Amintirile din timpul facultății sunt multe, dar cel mai bine îmi amintesc că îi citeam pe Octavian Paler și pe Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupery și ascultam mai ales Compact și Roundabout, între timp deveniți Deep Purple, că beam „nechezol" cu gândul la o cafea tare, din boabe de cafea, nu de soia și ovăz... amintiri de pe vremea când eram tineri, frumoși și, mai ales, puri...