Plutonul natafletilor si alte povestiri

Ca și în cazul bravului soldat Svejk, celebru datorită scriitorului ceh Jaroslav Hasek, locotenentul Aurel Panait era singurul în care își pusese speranța colonelul. Locotenentul Aurel Panait trebuia să rezolve problema, și asta cât mai rapid. Era misiunea lui să găsească urgent, nu o soluție, cum s-ar grăbi unii să creadă, ci chiar telefonul ou de rață. Era o urgență maximă… maximum maximorum, cum spuneau bunii noștri latini. Tânărul ofițer, cu tenacitatea unui buldog, caută și tot caută prin toate depozitele armatei, vorbește cu alți colegi de la unități din apropiere și de foarte departe, doar-doar va găsi până la urmă un telefon, desigur, a cărui culoare să fie cât mai apropiată de cea dorită. După multe și inutile căutări, tocmai pe când se gândea cât se poate de serios să capituleze – suferind consecințele insubordonării sale – își aduce aminte, ca prin vis, că a văzut undeva un asemenea telefon.