Cartea Pasari, lighioane, rubedenii PDF

Vi se pare că aveți o familie nebună? Mai gândiți-vă.   Cum e să primești cadou de ziua ta un măgăruș adorabil, livrat direct la tine în cameră și înzorzonat cu pene și decorațiuni de Crăciun? Ori să hălăduiești prin crânguri de măslini escortat de trei căței, căutând tot felul de lighioane cu care să-ți terorizezi familionul? Gerry a avut parte de toate pe însorită insula Corfu: a adunat o herghelie de căluți de mare, a asistat la o naștere în sat care s-a desfășurat direct în fața lui, a adus acasă o țestoasă moartă pe care a disecat-o pe verandă și i-a întins mațele peste tot, spre oripilarea familiei, a pescuit sepii după metodă „chemarea dragostei” și a luat un prânz demn de un căpcăun cu o contesă durdulie și cam dusă care i-a făcut cadou o bufniță.  Nu putem spune că ceilalți membri ai familiei Durrell se plictiseau: Margo a făcut ședințe de spiritism să-și vindece acneea, Leslie a fost dat în judecată pentru o tărășenie în care au fost implicați niște curcani, în timp ce Larry (scriitorul Lawrence Durrell) invită acasă tot soiul de tipi dubioși care, beți criță, mai cădeau prin câte un puț, iar doamna Durrell era curtată insistent de un căpitan de vas slobod la gură.   O carte încântătoare, luminoasă, în care umorul dement funcționează ca un antidepresiv perfect.   2% din vânzarea acestei cărți vor fi donați Asociației Robi pentru a ajuta cățeii și pisicile din adăposturi.  Fragment din cartea "Păsări, lighioane, rubedenii" de Gerald Durrell: "A doua zi dimineața ne-am hotărât să mergem la cumpărături, deoarece în Corfu nu se găseau o mulțime de lucruri pe care mama voia să le cumpere și să le luăm cu noi. Prue a salutat cu entuziasm ideea, zicând că în drum poate să-și lase și ea cățelușii la noul proprietar. Deci la ora nouă ne-am strâns cu toții în fața pensiunii Balaclavă. Cred că eram o adunătură destul de ciudată în ochii trecătorilor. Probabil în cinstea sosirii noastre, mătușa Fan arborase o pălărie de catifea cu o pană uriașă ce i se semetea în vârf. Ne aștepta pe trotuar, încâlcită ca un cocon în leșele celor opt cățeluși Bedlington, care se zbenguiau, se hârjoneau și făceau pipi în jurul ei. - Cred că ar fi cazul să luăm un taxi, a spus mama, privind alarmată la zvăpăiații cățeluși. - Vai, nu, Louie! a exclamat Prue. Ne costă prea mult. Lasă, mergem cu metroul. - Cu toți cățeii? a întrebat mama, plină de îndoieli. - Da, dragă, a răspuns Prue. Mama e obișnuită să-i ducă în lesă.  Mai înainte de a porni spre stația de metrou, a trebuit s-o descâlcîm pe mătușa Fan, care era legată fedeleș cu leșele căteilor. - Drojdie și sirop de arțar, a spus Margo. Ai grijă, mamă, să nu uit de drojdie și sirop de arțar. Mawake spune că fac bine la acnee.  - O dată dacă-l mai pomenești pe omul ăsta, a zis mama, să știi că mă înfurii rău de tot. Înaintarea noastră spre stația de metrou a fost deosebit de lentă, deoarece cățelușii înconjurau în diferite feluri fiecare obstacol ivit în calea lor și astfel trebuia să ne oprim tot timpul ca s-o desfacem pe mătușa Fân, ce rămânea fixată de felinare, cutii poștale și trecători ocazionali."