Eseurile filosofice reunite in volumul de fata prefigureaza un adevarat decalog al devenirii umane, sub semnul caruia paradigma fiintarii se transfigureaza intr-o necontenita cautare a sinelui launtric, intr-o calatorie unica si individuala spre esentele tainice ale lucrurilor. Omul se descopera treptat ca penumbra, cu privirea indreptata spre doua lumi opuse, asemenea unui Ianus care ia in posesie realitatea exterioara, prin verb si fapta, dar si propria interioritate, gratie spiritului si constiintei ce-l anima. Andrei Cornea revigoreaza discursul filosofic, cautand calea regala de recuperare a pierdutei armonii dintre om si cosmos, cea a rigorii, a bunei chibzuinte si, mai ales, a umanitatii repliate in stare de defensiva, dar nu de demisie. Sublim elogiu al penumbrei, in ale carei contururi vagi si difuze se profileaza insasi unicitatea fiintei omului, cartea ne dezvaluie ca lumea nu este doar atat cat se vede, ci ea se reflecta deopotriva in sperantele si reveriile noastre, in dorul omenesc de bine, frumos si adevar.
