La întrebarea, ce mi-a fost pusă nu o dată, în legătură cu un posibil însemn distinctiv al identității culturale românești, răspunsul meu a fost același de un sfert de veac încoace: el nu poate fi, după mine, decât creștinismul nostru popular și latin. O anume latinitate a moralei și a esteticii noastre, la nivel popular înainte de toate - mai apoi și în sferele aulicului -, ne-a dat, cu siguranță, nuanțe proprii vreme de două mii de ani. (…) Suntem, în fond, cea mai luminoasă lecție despre posibila viețuire în „calea tuturor răutăților”. - Răzvan Theodorescu
