Tânărul lector universitar dr. Cătălin Vrabie, căci despre acest autor este vorba, mi-a fost recomandat spre ai prefața cartea, de un vechi prieten din perioada liceului, pe care-l cunoscusem la fazele finale ale olimpiadelor de matematică și fizică. Este vorba despre profesorul universitar dr. ing. Vasile Baltac, pionier al tehnologiei informației și al construcției calculatoarelor electronice din țara noastră cu o recunoaștere internațională indubitabilă. La o astfel de provocare nu puteam să rămân indiferent, așa că l-am invitat pe autorul jurnalelor de călătorii intitulate „Pierdut în...” India, apoi în Iran, Nepal & Ladak și în Vietnam & Cambodgia să stăm de vorbă și să-i pun la dispoziție unele materiale despre arhipelagul celor 7.107 insule pe care urma să le cutreiere selectiv în număr de douăsprezece. Parcurgând o distanță estimată la 4.500 km., marcată pe harta publicată în jurnal, Cătălin Vrabie străbate cele 12 insule animat de neastâmpăr, neprevăzutul fiindu-i condiție de existență, iar călătoria, afirmă autorul, fiind „și un act de cunoaștere... chiar un act de cultură”. Străbaterea traseului propus a făcut să treacă prin zone interesante ale Cercului de Foc al Pacificului, eludând pericolele, despre care fusese avizat din țară și la fața locului de la localnici. Fără a reproduce întocmai linia călătoriei, adică în succesiunea locurilor dictată de schema trasată pe hartă, a parcurs insule și localități, care mai de care mai fascinante, vitregite de multe ori de ploile și furtunile maritime care i-au încetinit viteza de deplasare, locuri pe care le vom aminti, în continuare. Oricum, obiectivele turistice propuse s-au realizat, trecând sau vizitând anticele Terase de orez, vulcanul Mayon și ruinele de la Cagsawa, paradisul turistic Boracay cu a să plajă unicat în lume, regiunea Bohol cu interesantele Chocolate Hills, orașele Cebu și Mactan, primul fiind legat de cucerirea lui Magellan, în 1521; navigatorul a înfipt crucea în pământ filipinez, momentul marcând începutul creștinării catolice a singurului popor din Asia, care azi trece de sută de milioane de locuitori și din care circa 5% sunt musulmani și 1% de diverse alte religii (budiști, ortodocși, reformați etc.). Apoi a parcurs Puerto Princesa, insulele Mindanao și Sulu, regiuni cu musulmani, insula Cuyo, peștera Kuiba Amoneca, Baguio, Tagaytay, Banaue și, desigur, Mânila cu Makati, cel mai modern oraș din cele 14 care alcătuiesc metropola Manilă – capitală a Republicii Filipine. Timpul alocat parcurgerii obiectivelor turistice propuse a fost puțin generos cu eroul jurnalului, fiindu-i imposibilă admirarea îndeajuns a reliefului variat și încântător al întinsei țări insulare, dar și destul de zgârcit cu contactarea oamenilor, acei „oameni frumoși” cum îi caracterizează autorul pe filipinezi, dezvăluindu-le astfel sufletul deschis, generozitatea. Dotat cu busola, ceas de mână performant, aparat foto și cu puține bancnote, cu acei pesos necesari (dar care aveau, în schimb, imprimate simbolurile Filipinelor menite să-i îndemne pe călători să viziteze locurile turistice emblematice), Cătălin Vrabie are o „genă” specială care aș numi-o, citându-l pe autor, „trebuie să știi să vezi!”, iar „dacă nu cunoști o țară, ai șansa să te cunoști pe tine însuți; întotdeauna vei întâlni un om dispus să-ți vândă o speranță... Cumpăr-o! Și încearcă s-o păstrezi. În asta se ascunde arta călătorului”, conchide pragmatic realizatorul jurnalului de călătorie. Superb îndemn! De asemenea, înzestrat cu multă fantezie din care trăiește permanent, este și un om de acțiune, fără astâmpăr care investește în plăsmuiri, generate de călătorii, afirmând cu convingere că „omul nu trebuie să trăiască doar cu pâine”. Iată ce mărturisește: „Mi-am pierdut o oră doar cu masa de prânz...” fiind cucerit de ceea ce a văzut până atunci și remarcă, cu încântare, că, de pildă, vizitând Kayangan Lake, lacul cu „apă dulce, captiv între stâncile care formează insula Coron; peștișorii exotici, colorați, agresivi, pașnici...” – sunt fapte ce nu trebuie ratate dar care necesită timp.
