Petrolul si gazele sunt coloana vertebrala a Iranului, o sursa uriasa de venit. Dar, pe langa numarul mare de sanctiuni internationale, lipsa de diversificare, dependenta de hidrocarburi, fac din economia iraniana un colos cu picioare de lut, gata sa se prabuseasca la cea mai mica fluctuatie a pietei titeiului si a politicii internationale.
Acum un secol, un geolog britanic, excentric, entuziast si aventurier a deschis in Iran ceea ce avea sa se dovedeasca o adevarata cutie a Pandorei. James B. Reynolds a descoperit roci saturate de petrol in zona Masjid-e Suleiman. Reynolds nu facea decat sa paseasca pe urmele baronului de origine germana Paul Iulius Reuters (care si-a dat numele celebrei agentii de stiri), care primea de la sahul Iranului, in 1872 drepturile exclusive pentru lucrari de infrastructura si exploatare a subsolului. Petrolul a facut din Iran un punct de atractie si de conflict intre marile puteri coloniale. Partea leului a revenit Imperiului britanic. Petrolul a facut din sahii iranieni, pana la revolutia islamica din 1979, simple marionete dirijate mai intai de la Londra apoi de la Washington.
Insa dincolo de peisajul politic si economic, ceea ce prea rar se vede in exterior, este Iranul „adevarat“, Iranul pe care il zarim printre randuri in Pierdut in Iran. Catalin Vrabie de fapt nu s-a pierdut in Iran, spre deosebire de multi altii care nu vad decat in alb si negru politic. Catalin Vrabie a pornit onest la drum, si-a parcus calatoria cu ochii bine deschisti, neinfluentat de opiniile altora. A rezultat un jurnal de calatorie, mai ales foarte onest, fara idei preconcepute si cu atat mai valoros.
Cu Pierdut in Iran facem cunostinta cu iranienii adevarati, cei care nu ajung mai niciodata in articolele de presa, iranienii calzi, curiosi si ospitali
