Pierduti in cartierul spaniol

Heddi studiază la Facultatea de Litere a Universității Orientale. Este americancă. Pietro studiază geografia. Este italian. Ea este săracă și nomadă. El este bogat și tradiționalist. Amândoi sunt străini într-un oraș dens, plin de istorie și de viață: Napoli! Este dragoste la prima vedere. O dragoste complicată și profundă, care îi pune la încercare în toate modurile pe tinerii boemi. În adâncul galeriilor de sub oraș, dar și pe culmile Vezuviului. Cartierul Spaniol este deopotrivă un labirint atrăgător și un păpușar care conduce o scenă de iubire. Heddi Goodrich are curajul să povestească o parte din propria dragoste studențească, pe care mulți dintre cititori au trăit-o. Fragment din romanul "Pierduți în cartierul spaniol" de Heddi Goodrich "Colega mea s-a apropiat mult, prea mult, de parcă aș fi avut pe piele o pulbere magică pe care să i-o păsez. Nu o cunoșteam, dar recunoșteam acea foame atât de răspândită la Facultatea de Limbi Europene, dorința de a fi teleportat într-o galaxie foarte, foarte îndepărtată. M-a întrebat dintr-o răsuflare: - De unde ești? Ești nemțoaică? De ce ai venit la Napoli? - Vin din... Cartierul Spaniol. Învățasem să rup terminația și să îndulcesc sp-ul, așa cum făceau cei din Napoli, învățasem să-mi domolesc stupefacția din privire atunci când mă plimbam prin oraș, dar nu puteam să mă ascund de fizionomia mea atât de nemeridională. Prin urmare, fata n-a căzut în plasă, dar măcar și-a mutat atenția de la mine la profesor...  - o diferență între albul strălucitor și cel nestrălucitor. În limba greacă, melas înseamnă negrul strălucitor, un concept care s-a pierdut de tot în trecerea de la limbile antice la cele moderne. Și nu știm de ce. În Antichitate există o atenție deosebită acordată strălucirii... - Gata, o să recitesc din carte acasă, șușoti ea cu vădită încântare, închizându-și caietul. La Sala Consilină, plec mâine-dimineață cu trenul. - Sala Consilină... - Lângă Salerno. N-ai cum să-l știi, nu e decât un orășel. Se vedea că era jenată. Voiam să-i spun să nu-și facă probleme, pentru că adevărata provincială eram eu, care crescusem într-o serie de suburbii americane. Dar n-ar fi înțeles. Sentimentul de inferioritate al celor care migraseră din provincie era o realitate istorică profund înrădăcinată, în vreme ce rușinea mea era una a vremurilor moderne - amestecată confuz cu jena, sută la sută americană, de a ști că ești până la urmă privilegiat. - Drum bun! Atunci. - Paște fericit! Am privit din nou capul chel al lui Signorelli. Era într-adevăr un geniu, capabil nu numai să transmită atâtea lucruri fascinante despre evoluția limbajului, ci și să decianseze în mine intuiții surprinzătoare cu privire la natura umană în general. Asemenea străfulgerări nonverbale sau poate preverbale îmi puteau veni în timpul unui curs sau în cele mai neașteptate momente, dar nu apucăm niciodați să le notez, că deja dispăreau precum licuricii."