Pippi Sosetica - Astrid Lindgren

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Cel mai nou roman al lui Mario Vargas Llosa, Cinci Colțuri (Cinco Esquinas) a fost publicat în martie 2016 – an care marchează pentru autor o dublă aniversare: împlinirea vârstei de 80 de ani și sărbătorirea a 60 de ani de la publicarea primei sale povestiri. Peru, sfârșitul secolului XX, ultimele luni de dictatură a lui Alberto Fujimori și a omului său de încredere, „Doctorul“ Vladimiro Montesinos – șeful serviciilor secrete. Quique Cárdenas Sommerville, un respectat om de afaceri, trăiește fericit cu soția sa, Mărisa, care pe neașteptate începe o aventură erotică împreună cu Chabela, prietena ei cea mai bună. Viața lui se complică periculos când Rolando Garro, directorul unui săptămânal de scandal condus din umbră de „Doctor“, încearcă să-i distrugă reputația publicând fotografii compromițătoare. Nici un ingredient nu lipsește pentru că romanul Cinci Colțuri să poată fi citit, așa cum Vargas Llosa însuși îl consideră, ca o frescă a societății peruane în vremuri tulburi: terorism, manipulare și șantaj, politica murdară în care presa e controlată de puterea abuzivă, o societate paralizată de spaimă și aflată în derivă morală, un oraș și o țară în care tot ce se-ntâmplă pare dominat de corupție, nesiguranță și neprevăzut. Fragment din volum:   “Un asasinat comis de ucigași plătiți, de profesioniști ai crimei. Se cutremură din cap până-n picioare. Și cine ar fi putut plănui o asemenea răzbunare, dacă nu Enrique Cardenaș, milionarul pe care Rolando Garro l-a arătat lumii întregi gol pușcă, la o orgie fotografiată de Ceferino Arguello? Pizda mă-sii, blestemat să fii, nenorocitule! Când o să afle ce i-au făcut directorului de la Destapes, lui Ceferino o să-i pice fata. Și pe bună dreptate, pentru că, dacă șefului ei îi făcuseră așa ceva, atunci închipuie-ți ce aveau să-i facă autorului acelor fotografii. Ar trebui anunțat, ca să dispară un timp, mai mult ca sigur că deja îl căutau. Dar nu știa adresa lui Ceferino și nici nu avea numărul lui de mobil. Cât despre ea, n-avea de gând să dea pe la redacție a doua zi. Nebuna să fi fost! N-o să mai calce pe-acolo o vreme. În plus, cine putea ști dacă revista o să supraviețuiască? Evident că nu, avea să dispară la fel ca săracul Garro. Oare o fi și ea în pericol? Încercă să judece la rece. Da, fără-ndoială. Toată lumea știa că de ceva timp ea era mâna dreaptă a directorului revistei, că Bondoacă era jurnalistul numărul unu de la Destapes. Și, chiar dacă Rolando însuși scrisese reportajul care însoțea fotografiile cu milionarul dezbrăcat, ea obținuse mare parte din informații și semnase alături de șeful ei, așa că era în aceeași oală. „În ce necazuri m-ai băgat, șefule", zise ea cu voce tare. Îi era frică. Mereu se gândise că toate încurcăturile în care se băgă dezvăluind secretele rușinoase ale oamenilor celebri o vor pune în pericol la un moment dat, poate chiar în situația de a fi amenințată cu pușcăria sau cu moartea. Să-i fi sosit ceasul? Mereu trăise pe muchie de cuțit: nu locuia în Cinci Colțuri, unul dintre cele mai violente cartiere din Lima, plin de atacuri, bătăi și scandaluri? De multe ori glumise împreună cu șeful ei pe seama riscurilor la care se expuneau cu dezvăluirile lor scandaloase în care deveniseră experți."