Poezii - Al. Macedonski

Alexandru Macedonski (1854-1920) poet, prozator, drama­turg și publicist, fondatorul revistei și cenaclului „Literatorul” a fost precursor al simbolismului românesc și teoretician al poeziei cu caracter social. „Al. Macedonski este întâiul nostru poet modern prin triumful conștiinței poeziei asupra poeziei: cu el se deschide o lungă ceartă între conștiință și poezie… Macedonski, cel dantâi, se îndoiește de poezie, o pune la încercare, o caută; geniul lui înflorește nu în siguranță de sine, ci în nesiguranță, nu cunoscând poezia, ci căutând-o. Lirica lui Macedonski e o imensă tensiune a spiritului, refuzând ceea ce i se dă și tânjind după ceea ce i se refuză […]. Pentru cel dintâi poet modern, poezia nu mai este o certitudine, ci un miraj.” Nicolae Manolescu Fragment: "Bătrâna stâncă Bătrână stânca uriașă e neclintită de pe loc: O sapă apele să scape de ea, și-n veci o pizmuiește Ţăranul prost, zicând c-ar face ogor din locul ce robește C-un ceas-nainte ca s-o surpe de-ar fi să afle vreun mijloc. Bătrâna stâncă simte gândul ce împrejurul ei rânjește, Dar tace, și când sufla crivăț ea sfarmă viforul tăios, Şi ocrotită valea-ntreagă dă roade spornice voios, Pe când chiar apa care-o sapă din sânul ei se limpezește. Bătrâna stâncă e zadarnic de ani luată la mijloc... în umbra ei pasc încă mieii s-ajung vlăstarii brazi puternici, Şi fie-n mare sau mic număr, neputincioși sunt cei nemernici — Bătrâna stânca uriașă e neclintită de pe loc."