Niciun poet român de la sfârșitul secolului al XIX-lea nu pune atâta patos ludic nonconformist în partiturile sale poetice precum Alexandru Macedonski și, fără el, nu ne-am putea imagina fecunda deschidere a poeziei noastre către experiment și prestidigitație. - Nicolae Leahu Fragment din "Noapte de ianuarie": „Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte, Și închisu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte, Dar mi-ai dat și-a ta putere spre a nu fi de el strivit. Îmi făcuseși o coroană ce ca pietre nestemate Avea lacrămile mele ce luceau la focul tău; M-ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate, Mi-ai fost sora preaiubită și mi-ai fost și crud călău. Că Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână, Deșteptat fără de veste de un înger lucitor, Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior... Că Iacov intrai în luptă ș-am ieșit că el de-asemeni, Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător, Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor."
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
