Moartea lui Labiș deschide o întreagă problematică asupra poeziei romane contemporane. Toți poeții de azi îi suferă într-un fel influență, mult mai mult, reiau, decât suferă influența poeziei sale. Este clasică întrebarea: ce s-ar fi întâmplat dacă Labiș n-ar fi murit? Azi, el ar fi avut vârsta de [80 și ceva de ani], fiind mai tânăr, deci, decât mulți dintre membrii generației '60, care se dezvoltaseră „în plasa" vibrantelor sale poeme. M-am oprit asupra problemei morții lui Labiș și pentru că aceasta mi-a clarificat un lucru pe carel cred important, și anume că istoria e făcută cel puțin în egală măsură din goluri, cât din plinuri. Din ceea ce ar fi putut să fie dar n-a fost, cât din ceea ce a fost. Ratând șansa de a se impune ca mare poet, Labiș s-a realizat totuși pe deplin, devenind un mare simbol, un mit. Prin însăși absența sa el creează prezența [ ] Labis rămâne actual, atât prin poezia sa, cât mai ales prin masca să tragică, prin destinul său straniu de jertfă, de fecundator prin absență. - Mircea Cărtărescu
