Poheme

    Gellu Naum (1915-2001) este considerat unul dintre cei mai importanți suprarealiști europeni. Poezia sa, proză și piesele de teatru au fost traduse în germană, engleză, franceză, spaniolă, maghiară, sârbă și letonă. Pentru opera sa a obținut numeroase premii naționale și internaționale. A fost propus pentru premiul Nobel în anul 2000.     Volumul "Poheme" este o antologie de poezii alcătuită de Teodor Dună.     Fragment din volumul de poeme:     „Iubita se rezemă de ușa de frunte   era o zi din cele mai propice   pentru o devotată și caldă ignorare   iubită avea frunte cu buzunare cu ață cu ac cu tot ce trebuie   noi mângâiam hărțile vechi colții de fildeș   manșetele de prin dantele   iubita se rezemă sau plutea   indiferentă la gesturile celorlalți își va   râse cuțitele în teaca lor își va   râse pumnii în ochi (zornăia)      Toate se petreceau o dată cu noi   în ancora în funie în pian oriunde   în clopotul plin cu cărbuni aproape stinși am fi   iubit oriunde      Apoi mai târziu ne-am mutat în altă încăpere   cu lumini prevăzute cu perdele groase   cu un scaun albastru cu sfeșnice de aramă pe jos   într-un pat în care iubeam      Printr-o fereastră deschisă iubeam   iubita ne privea de dincolo de ușa clătină din cap   avea fildeș pe frunte și tot ce trebuie dar cla   tină din cap   noi tresăream liniștiți aliniați lângă cai   era limpede că ne pricepem cât se poate de bine”