Această poveste e adevărată. Autoarea a cules-o din șoaptele trestiilor, pe un mal de lac românesc. Trestiile, povestind, n-au păstrat cronologia istorică; au preferat o cronologie de intensitate. Astfel începutul e un fel de sfârșit, iar sfârșitul... „Marea întâlnire” este adevăratul început: inițierea în dragoste și iertarea unui suflet, a multor suflete! Firul conducător prin acest labirint de întâmplări petrecute în secolul nostru, voluntar estompate de ficțiunea visului, s-ar putea găsi poate în versurile lui Verlaine, „Jadis et Naguere”, care ține loc de motto, nu pentru fond, ci pentru formă. Locuitor în trecere pe planeta „Terra”, dacă te-au plictisit lozinci prea des repetate sau dacă și-a pierdut pentru tine sensul și valoarea „Cuvântul”, întrebuințat în scrieri emfatice, retorice și mincinoase, oprește-te o secundă din drum și caută în Biblie Adevărul! Chiar dacă ți-ar părea, citind-o, demodată și neverosimilă, îți va aduce liniște și mângâiere! În prima epistolă a Sf. Apostol Pavel către Corinteni, ți se lămurește de la început (paragraful 13) cele ce le trebuie cuvintelor ca să capete sens: „Dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești și dragoste nu am, sunt ca o aramă sunătoare...” Și sfârșește cu cuvintele: „Acum dar rămân aceste trei: Credință, Speranța și Dragostea; dar cea mai mare dintre toate este Dragostea”.(Autoarea)
