Rare sunt cărțile care reușesc să sfâșie definitiv vălul iluziilor ce maschează drama adăpostită în miezul condiției noastre finite, pieritoare, așa cum o face, cu o luciditate nemiloasă, Povestea nemuririi a lui Andrei Cornea.
Dacă de obicei ne place să trăim sub vraja unor povești consolatoare, menite să ne îmblânzească neliniștile metafizice trezite de moarte, rău și ignoranță, vremea speranțelor amăgitoare este aici categoric depășită. Mitologia, poezia, religia și filosofia sunt invocate și chestionate de-a lungul unui exercițiu exemplar de gândire profundă care deconstruiește credințe, demontează ideologii, destructurează arhitecturi ideatice care ne ancorează în mod firesc în calmul confortabil și blândețea înșelătoare a existenței.
Demersul acesta promite și oferă o viziune radicală, din sfera „deșteptărilor” filosofic fundamentate, care reașază marile întrebări ale umanității.
