Povestea pe care a lăsat-o în urmă

Inspirată de un fapt real - dispariția misterioasă a unei scriitoare -, autoarea bestsellerului Cartea secretă a Florei Lea revine în forță cu povestea captivantă a unei cărți pierdute, a unei mame dispărute și a unei fiice care nu  încetează să le caute.   În 1927, copilăria magică a Clarei Harrington, în vârstă de opt ani, e distrusă când mama ei, renumita scriitoare Bronwyn Newcastle Fordham, dispare în largul coastei Carolinei de Sud. În 1952, când un străin pe nume Charlie Jameson o contactează din Londra, susținând că a descoperit un manuscris al mamei sale, Clara este sceptică. Totuși decide să traverseze Atlanticul - o călătorie din care nu lipsesc aventura, misterul, dragostea, iertarea. Va găsi oare Clara curajul de a descoperi adevărul despre mama sa și de a descifra povestea pe care aceasta a lăsat-o în urmă?   Genială, captivantă, minunat scrisă, imposibil de lăsat din mână. - Louise Penny Încă o dată, Patti Callahan Henry își dovedește talentul de magiciană a cuvintelor. În noul ei roman, ea țese o poveste ce combină cu brio o mulțime de elemente care vor seduce cu siguranță cititorii, un mozaic fermecat de aventură, suspans, romantism și mister. Cu o scriitură grațioasă și de o mare profunzime, Povestea pe care a lăsat-o în urmă este o carte care îți va cuceri inima, îți va ridica moralul și îți va încânta sufletul. - William Kent Krueger , autorul romanului Acest tărâm al blândeții Traducere din limba engleză de Ruxandra Ana.   Fragment din cartea „Povestea pe care a lăsat-o în urmă” de Patti Callahan Henry: „Când am terminat ce aveam de spus, am simțit cum agitația mi se cuibărește în piept. Știam ce urmează, și aveam dreptate. - Ba nu, mi-a spus Nat. Sub nicio formă. Wynnie l-a ignorat și a început să danseze. - Mergem la muzee și la galerii de artă. Vizităm biblioteci și Westminster, unde o să fie încoronată regina. Și Turnul Londrei, și Big Ben. Eu am râs, Nat s-a bătut cu palma pe picior și s-a ridicat. - Stop! Ești iresponsabilă. Ți-ai pierdut mințile. - Nat, i-am spus pe un ton calm. E totul aranjat. Am găsit deja pe cineva care să mă înlocuiască. O să vorbesc cu învățătoarea lui Wynnie și cu Jim Alexander și o să le spun că e o excursie educativă, pentru că așa și e. Avem bilete de tren până la New York, de acolo două bilete la clasa a doua pe SS United States, tata ne-a închiriat un apartament în Covent Garden. Totul se întâmplă foarte repede, dar se întâmplă. În trei săptămâni de-acum. Știu că suna ambițios, dar aveam nevoie să fac această paradă ca să fiu convingătoare. - Nu, mi-a spus. Cum de ai bani să-ți permiți asta? Iată. Partea despre care speram să nu întrebe. Dar nu aveam de gând să-l mint. - Am luat din economii. O să pun banii la loc după ce traducem continuarea romanului. - E riscant și știi foarte bine. Am încercat să nu râd de el, dar nu am reușit. - Vorbești serios, Nat? A ignorat ironia, de altfel foarte directă, și a trecut la esență. - Răul pe care mama ta ți l-a provocat, ție și celor mai mulți dintre oamenii din viața ei, e un motiv suficient pentru mine să știu că ultimul lucru pe care mi-l doresc e să vă puneți în pericol, tu și cu Wynnie, ca să o găsiți. Și să cheltuiești ce cu greu ai strâns de-a lungul anilor. - În pericol? Războiul s-a terminat de aproape șase ani. Londra e plină de unele dintre cele mai frumoase locuri și galerii din lume. Noi doi intenționam să mergem împreună, mai ții minte? Am făcut atâtea planuri și, deodată, nu mai e un loc sigur? am comentat, încercând să-mi păstrez calmul.”