Anton Pann a fost poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu "finul Pepelei, cel isteț ca un proverb" în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și romanizare va fi numit Anton Pann.
Anton Pann este, fără îndoială, una dintre figurile marcate ale culturii românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Opera sa, în care satira se îmbină cu accentele moralizatoare, este de o certă valoare.
Alăturat adesea de Creangă și Caragiale, nu e însă cu adevărat comparabil cu niciunul din ei: povestitor îndemânatic, n-are geniul primului; «lingvist» miraculos, dar nu conștient, e departe de a avea arta celui de al doilea. Simpatia de care se bucura este însă ușor de înțeles și, aș adăuga, perfect îndreptățită. Pann rămâne unul dintre cei mai inventivi scriitori români sub raportul vocabularului, comediograf instinctiv al cuvântului. Povestea vorbii e, în definitiv, o înlănțuire de expresii paremiologice, urmate de anecdote versificate, pe tema prostiei, beției, cusururilor, moravurilor și așa mai departe. Introducerea la primul capitol sugerează deja însușirea de căpetenie care este ușurința de a vorbi în proverbe, trecând de la unul la altul, cu dexteritate. - Nicolae Manolescu
