Povesti de moarte si de sange

Ricardo Giiiraldes a început să pună pe hârtie aceste Povești încă din anii adolescenței, dar le-a revizuit și le-a dat o formă definitivă abia în 1911-1912, când, aflat la Paris - după călătoria făcută în Extremul Orient s-a hotărât să se dedice activității lite-rare, urmând astfel înclinația să firească spre scris. În această perioadă, Giiiraldes, care aprofundase, pasionat, imensa majoritate a capodoperelor litera-turii universale, își definește drumul său literar. Scriitorul simte nevoia de a se exprima și cauta tehnica pe care o consideră cea mai proprie lui, scormonind cele mai intime resurse ale ființei sale și punând rânduiala în experiența dobândită. Ca maestru literar îl revendică pe gaucho, cu vorbirea sa precisă, îngrijită, frumoasă și concisă. Lucrul care-mi place cel mai mult la o mână este că se poate transforma în pumn - obișnuia să spună Ricardo Giiiraldes. Aceasta este una dintre trasătu-rile cele mai pregnante ale stilului său literar. - Adelină del Carril