Tandru și cinic, vulgar, sensibil, ironic și empatic, Charles Bukowski oferă în Povești despre nebunia obișnuită o panoramă a vieții din ghetourile și mahalalele Los Angelesului postbelic, o lume aspră, cu propriile ei repere, pe care scriitorul o prezintă cu un umor sec și un farmec greu de egalat. Alcoolici, jefuitori, pușcăriași, violatori și nebuni trăiesc într-o lume a lor, paupera și dură, în care subzistă și specia ciudată a scriitorilor și poeților, descrisă cu sarcasm și, în același timp, cu înțelegere de Bukowski, el însuși personaj al propriei lumi, poet, părior la curse, alcoolic și afemeiat. Un tată iubitor care își întreține familia din jafuri, o nuntă zen ușor caraghioasă, o pătură vie, care vrea să-l sugrume pe Bukowski în somn, un viol ambiguu, ucigași psihopați, poeți răutăcioși și adesea ridicoli – toate istorisirile și toate personajele construiesc un univers aparte, în care cultura înaltă și cultura populară, muzică clasică, prostituatele, poezia și cursele de cai ajung să coexiste firesc, într-o succesiune de scene de viață autentică. Dacă renunț să scriu, sînt un om mort. Și doar atunci renunț: cînd mor. - Charles Bukowski Bukowski, scandalagiul profesionist și laureatul lumii interlope din Los Angeles, afirmă cu o insistență de un romantism nebunesc ca înfrînții sînt mult mai autentici decît învingătorii și scrie cu o compasiune încrîncenată pentru toate sufletele pierdute. - Newsweek Charles Bukowski a fost Charles Baudelaire al dezmoșteniților sorții, marele poet al mahalalelor, omul care știa să descopere tandrețea și frumusețea în locurile cele mai mizere și, în același timp, să anestezieze pe cît posibil durerea de a trăi printr-un exces de sex și alcool. - Pif Magazine
