Cuprins : • Stăpânul Sac de Orez • Vrabia cu limba tăiată • Povestea lui Urashirna Taro, băiatul pescar • Fermierut și bursucul • Shinansha, sau Carul care Arată spre Miazăzi • Aventurile lui Kintaro, băiatul de aur • Povestea Prinsei Hase • O poveste din Japonia antică • Povestea ornului care nu voia să moară • Tăietorul de barnbuș și copilul Lunii Fragment din volum: “Aventurile lui Kintaro, băiatul de aur Demult, tare demult, trăia în Kyoto un soldat viteaz pe nume Kintoki. El s-a îndrăgostit de o domniță frumoasă și a luat-o de soție. Nu la multă vreme după aceea, din cauza ciudei unor prieteni de-ai săi, el a căzut în dizgrația Curții și a fost dat afară. Această nenorocire l-a apăsat atât de tare, că el nu a mai trăit multă vreme - a murit, lăsând-o în urmă pe frumoasa lui soție să dea piept cu lumea singură. Temându-se de dușmanii soțului ei, ea a fugit în munții Ashigara imediat ce el a murit și acolo, în pădurile singuratice unde nu venea nimeni altcineva decât tăietorii de lemne, ea a dat naștere unui băiat. Ea i-a pus numele de Kintaro, sau Băiatul de Aur. Acum, lucru de mirare la acest băiat era marea lui forță; și cu cât creștea mai mult, cu atât mai puternic devenea, așa că pe când avea opt ani, putea să taie copacii la fel de repede precum tăietorii. Atunci mama lui i-a dat un topor mare, iar el obișnuia să plece în pădure să îi ajute pe tăietori, care îl numeau „Băiatul-minune", iar pe mama lui „Bătrâna Doică din Munți", pentru că nu îi cunoșteau rangul înalt. O altă distracție de-a lui Kintaro era să zdrobească pietre și stânci. Vă închipuiți cât de puternic era! Spre deosebire de alți băieți, Kintaro a crescut singur în sălbăticia rnunților și, cum nu avea tovarăși de joacă, s-a împrietenit cu toate animalele și a învățat să le înțeleagă și să le vorbească limbile ciudate. Încet-încet, ele s-au îmblânzit și îl priveau pe Kintaro ca pe stăpânul lor, iar el le folosea drept servitori și mesageri. Dar cei mai buni servitori ai săi erau ursul, cerbul, maimuță și iepurele."
