Povestiri cu final schimbat

„Florin Iaru poetul a început o nouă viață de când s-a apucat de proză. Asta nu înseamnă că a sacrificat poetul din el, ci l-a pus altfel la treabă. Adică a rămas același vizionar sclipitor, cu o imaginație uluitoare, care n-a coborât, cu se zice, la proză. A ridicat proza la înălțimea poeziei, în acest volum de povestiri în care termenul de capodoperă aproape că se banalizează din cauză că Iaru tot nimerește acel ochi al taurului, la care mulți nici nu visează, ca un campion literar la pistol viteza. Cu această extraordinară colecție de povestiri, Iaru, care a bătut energic la ușa prozei cu primul lui volum de schițe, nu s-a grăbit să se instaleze în vreun fotoliu de mare prozator. Dar chiar dacă ar vrea să rămână în picioare printre aleși, Iaru ne obligă să să-l rugăm să se așeze pe fotoliul care-i va purta numele după această carte.“ - Cristian Teodorescu „În lipsa efectului controlat de nefericire, ne-am opri pe o treaptă inferioară de civilizație și progres și am rămâne acolo. E drept, nici nu ne-ar trebui mai mult, iar artele, ingineria și vânzarea de iluzii ar muri nenăscute. Nici mamă-Biserică, cea însărcinată cu fericirea de după, nu s-ar simți prea confortabil într-o asemenea lume. Rezultă, logic, ca toți lupta pe viață și pe moarte împotriva fericirii, făcând front comun și rupându-l pe dracu-n patru, numai s-o elimine definitiv, în numele fericirii ulterioare.“ - Florin Iaru