Povestiri din vremea dropiei...

     As numi drept un demers temerar încercarea lui Cătălin Lungu de a scrie o carte de proză scurtă despre Brăila, mai exact despre simbolurile și reperele unui oraș și ale unei regiuni care respira în prezent mai mult prin nostalgia unei istorii culturale glorioase decât prin vreo izbândă contemporană notabilă.     El scrie, la fel ca și în celelalte cărți ale sale, pentru copii și tineri. [...] Cătălin Lungu căută astfel să câștige pe tânărul lector, să-l determine să iscodească trecutul unui ținut superb odinioară, dar înecat în suferințele prezentului.     Episoadele Povestirilor din vremea dropiei sunt, fiecare în parte, reprize de reflecție, drumuri înapoi cu reveniri încărcate de bucuria unei speranțe. Aceea că Brăila va fi iarăși ce a fost. Iar ca să se întâmple revirimentul, copiii și tinerii trebuie să știe precis cărui spațiu aparțin. Cătălin Lungu le arată, pe înțelesul lor, care este farmecul și rostul spațiului barăganic. (Dan Bistricean)      Fragment din volum:       „Vrăbiile agitate, care și-au încropit cuiburi pe sub streșinile adăposturilor, ciripesc zgomotoase, susținându-și cu fel de fel de argumente favoriții.     Marginea orașului are să devină, în curând, mai frenetică decât strada Regală...     Într-o perioadă când în Brăila inițiativele de emancipare și de dezvoltare ale orașului erau încurajate și susținute, a început în anul 1903 construirea Hipodromului de lângă Parcul Monument. Suprafața terenului, oferită cu noblețe de primăria orașului, permitea amenajarea unui loc destinat curselor de cai, înzestrat cu toate cele necesare: grajduri, tribune acoperite, pavilioane.     Aici, de-a lungul timpului, întrecerile ecvestre cu participanți de nivel național sau internațional au ridicat pe culmile extazului său au prăbușit în matca deznădejdii sute de spectatori care își susțineau, discret sau zgomotos, favoriții. Un aspect inedit îl reprezintă faptul că mulți dintre diplomații celor peste 20 de consulate active la Brăila în acea vreme, erau pasionați ai curselor de cai. Și, mai mult decât atât, erau posesorii unor exemplare superbe care, nu de puține ori, câștigaseră aceste iuți și aspre întreceri, ce îl făceau pe bătrânul vânt al Bărăganului să sufere de invidie.     Încheierea celui de-al doilea război mondial și venirea la putere a comuniștilor a însemnat și declinul curselor de cai. Acest gen de activitate era poate prea rafinat sau, cine știe, poate că galopul cailor împrăștia un periculos sentiment de libertate...     În anul 1962, Hipodromul din Brăila și-a închis porțile.     Astăzi, urmele copitelor de cai au dispărut. Pe acele locuri sade acum un cartier de blocuri al cărui nume amintește de frumoasele vremuri: Hipodrom.     Poate că acest cuvânt va fi sămânța necesară și suficientă pentru mult așteptată clipă, când în mintea cuiva va încolți gândul cel bun: acela de a pune bazele unui nou turf."