„Cei care vor avea curiozitatea și tenacitatea de a citi această carte vor ști mai devreme ceea ce alții vor afla mai târziu.“ - Emil Constantinescu Laura Ganea despre Emil Constantinescu: "La insistențele mele mi-a mai spus, încă o dată, că modelul său de comportament în viață a fost acela al foștilor deținuți politici pe care i-a cunoscut și care nu au cedat nici atunci când li s-au propus chiar compromisuri minore [...] În ceea ce-l privește, dacă peste 20 de ani cineva va spune adevărul va fi bine pentru că va încuraja și pe alții să procedeze la fel în situațiile în care binele țării este mai presus de binele personal. Dacă nu se va afla niciodată, e la fel de bine. Iar prețul demnității se plătește toată viața." Fragment din volum: “Vin americanii! I-am așteptat 50 de ani și pe 11 iulie 1997 au venit, în sfârșit. Scena văzută de nenumărate ori la știri, cu ușile avionului deschizându-se în fața unui președinte american zâmbitor, cu mâna ridicată în semn de salut, se întâmplă acum, pe pământ românesc. Air Force One a aterizat pe Aeroportul Otopeni la ora 11 și opt minute. După Bill Clinton, din avion coboară secretarul de stat Madeleine Albright și primul ei adjunct, fostul editorialist la Time, specialist recunoscut în istoria spațiului ex-sovietic, Strobe Talbott. Figurile celor veniți să-i întâmpine ne sunt familiare. În prim-plan, prim-ministrul Victor Ciorbea și ministrul de Externe Adrian Severin. Președintele roman și consilierii săi așteaptă delegația americană la Palatul Cotroceni, unde este organizată primirea oficială, cu toate onorurile cuvenite. Începând de astăzi, 11 iulie 1997, Bill Clinton și Emill Constantinescu vor ajunge la o relație politică cu valențe speciale și la o colaborare mult mai strânsă. S-au întâlnit prima dată la „Național Breakfeast Prayer" în 1994, s-au revăzut la sfârșitul lunii mai, la Haga, la ceremoniile dedicate aniversării a 50 de ani de la lansarea Planului Marshall, au avut o întrevedere confidențială la Madrid, la care a mai participat doar Madeleine Albright. După intonarea imnurilor de stat, cele două delegații oficiale se întâlnesc în Salonul Ambasadorilor. Bill Clinton este plăcut surprins de tinerețea consilierilor și raporturile calde dintre președintele roman și echipa lui. În timp ce Zoe Petre o întreține pe Madeleine Albright povestindu-i despre amintirile pe care scriitorul Tudor Vianu le are despre ea, din vremea în care, copii de ambasadori amândoi, se jucau împreună la Belgrad, cei doi președinți au o discuție mai lungă cu directorul SRI, Costin Georgescu. Se retrag apoi în biroul președintelui României și de la întrevederea lor ne-a rămas un martor tăcut: fotografia care ni-l arată pe Emil Constantinescu explicându-i lui Bill Clinton, cu un glob în față, cum e cu poziția geostrategică a României, la gurile Dunării și deschiderea la Marea Neagră."
