Protocolul de la Toronto

Populațiile, după cum știm, nu au memorie istorică. Repetă la nesfârșit greșelile trecutului, fără a-și da seama că tocmai aceste erori le-au condus părinții, înaintea lor, spre aceleași scadente pe care le vor trăi sub o formă agravată înainte de sfârșitul secolului nostru. Observați, de exemplu, prin ce au trecut bunicii lor la începutul acestui secol, grație muncii înverșunate a predecesorilor nos­tri. După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei și, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut ‚,Criza economica”, iar apoi, războiul. În prezent, copiii și nepoții lor se îndreaptă spre un deznodământ asemănător, dar și mai grav, căci de astă dată finalul ne va permite în sfârșit să ne punem pe picioare ‚,Noua Ordine Mondială”, fără ca nici unul dintre ei să-și dea seama, fiind mult prea preocupați cu toții de a-și satisface în proporție exagerată necesitățile senzuale cele mai primare. „Planul rosu”