Oamenii sunt grăbiți. Acesta este dictonul-lozincă, adevărul [...] despre factorul timp în relația dintre om și mediu. Cititorul frunzărește cartea între două feluri de mâncare, în tramvai, pe scară rulantă. Citește din ce în ce mai puțin la masa de lucru. Lectura a devenit o activitate complementară, în sensul cel mai desăvârșit cu putință. Cititorul are sentimentul că, citind, pur ții simplu cheltuiește timp. O cheltuială cu caracter aleatoriu, pentru că nu știe încă de la început dacă îi va profita sau nu. De aceea, când își asumă riscul unei lecturi, pretinde să fie repede convins. Între el și scriitor pare, uneori, să se poarte un dialog nerostit, amintind de intransigența personajului foarte ocupat care, surprins de stăruința celui ce vrea să obțină ceva de la el, îl somează : ,Arată-mi ce știi. Ai zece minute pentru asta !" Unii se supun. Se supun chiar mai înainte de a fi somați. O adaptare totală, necondiționată, ca într-o operație de marketing în care se onorează o cerere, reprezentativă pentru un anumit model de consumator. Desigur, s-ar putea obiecta, pentru această ipoteză, că nu ne aflăm în fața unui scriitor, ci a unui producător de literatură. Mihai Giugariu - "într-o stație de taximetre ", Mărul lui Paris. Eseuri, Editura Eminescu, în București, 1980
