Psihologia multimilor

Gustave Le Bon analizează mecanismele psihologice, procesele cognitive și forțele morale care condiționează și orientează comportamentul mulțimii. Le Bon cercetează maniera în care mulțimea transformă indivizii conștienți, liberi și responsabili în ființe inconștiente, alienate și instinctive, capabile fie de crime odioase, fie de acțiuni nobile. - Lucian Pricop Celebra lucrare a lui Gustave Le Bon, Psihologia mulțimilor, a constituit un răspuns la provocările istoriei: lupta dintre revoluție și restaurație. Ca om de știință, Gustave Le Bon a căutat să explice catastrofele sociale din trecut și a încercat să afle cauzele dezorganizării sociale din Franța anilor săi. Acțiunea mulțimilor și greșelile de guvernare ale clasei dominante — iată cele două elemente fundamentale spre care a condus reflecția fondatorului psihosociologiei franceze, care în ultima parte a vieții și-a consacrat eforturile intelectuale pentru educarea elitelor în spiritul sporirii responsabilității. Oamenii politici de talia unui Raymond Poîncail (președinte al Franței între 1913 și 1920) sau Theodore Roosvelt (președinte al S.U.A. între anii 1901 și 1909) au acordat atenția cuvenită lui Gustave Le Bon și concepției sale despre unitatea mintală, emoționalitatea și caracterul rudimentar al proceselor intelectuale ce ar caracteriza mulțimile. Le Bon a descris, mult înaintea lui George Orwell și mai profund decât acesta, distrugerea personalității într-un sistem politic totalitar. - Septimiu Chelcea Traducere și studiu introductiv de Lucian Pricop.