A trecut vremea în care zeii conduceau istoria. Providența binevoitoare, care ne îndruma pașii şovăielnici și care ne repara greșelile, a dispărut pentru totdeauna. Abandonat sieși, omul trebuie să se orienteze singur în înfricoșătorul haos al forțelor necunoscute care îl ţin încleștat. Ele îl domină încă, însă el învață în fiecare zi să le domine la rându-i. Această dominație tot mai accentuată asupra naturii este ceea ce desemnează cuvântul progres.
Stăpânirea naturii nu este de ajuns. Trăind în societate, omul trebuie să învețe să se stăpânească pe sine însuși și să se supună legilor comune. Conducătorilor așezați în fruntea națiunilor le revine sarcina de a da aceste legi şi de a face să fie respectate.
