L-am cunoscut pe Părintele Antim la Mănăstirea Secu, unde eram viețuitor ca monah și preot, după perioada de detenție. Pentru mine, Părintele Antim a fost modelul de desăvârșire monahală, cel mai îmbunătățit dintre monahii pe care i-am cunoscut, iar povățuirea și rugăciunea lui tainică le simt și acum. Părintele Antim a fost o personalitate deosebită pentru monahismul nostru, mai ales pentru cel din Moldova, pentru că a dus o viață foarte cumpătată, de înfrânare desăvârșită și de o singurătate aparte, de izolare, dar în același timp și de comunicare. Era iubitor de tăcere și consideră că vorba mai mult ucide decât folosește. Dar în același timp era un suflet jertfitor, iubitor de lume, de oameni, poate mai mult decât putem noi înțelege; el îi iubea rugându-se pentru ei. Părintele Justin Parvu
