Acesta carte face parte din colectia Anansi Contemporan . La meridianul zero, pe o insula ramasa nenumita, tocmai a batut de miezul noptii si Iosyp Rotskyi isi incepe emisiunea radiofonica. In studioul care ajunge sa-i fie purgatoriu, avandu-i in fundal pe Bowie si The Rolling Stones, cititorul isi petrece noaptea alaturi de Rotskyi, care, in pauzele dintre piese, gaseste prilej sa-si rememoreze viata. Aflam ca Rotskyi este revolutionarul ucrainean cunoscut drept "pianistul baricadelor", care, nevoit sa paraseasca tara, a cantat muzica de salon intr-un hotel elvetian, unde a fost obligat la un moment dat sa interpreteze pentru dictatorul propriei patrii, pe care l-a omorat din greseala. Dupa ani de inchisoare, este eliberat si se retrage in munti, unde traieste alaturi de corbul sau Edgar si iubita Anime. Urmarit de agenti secreti, Rotskyi lanseaza propriul radio clandestin, Radio Noapte, de unde transmite muzica si poezie spre o lume invaluita in mizerie, razboi si dezastre. Dupa cum l-a descris si autorul sau, Radio Noapte este un "roman acustic", un roman prin care razbate "un perete de sunet" construit pe fundalul evenimentelor care au framantat istoria recenta a Europei de Est.
Andruhovici poate fi comparat in literatura ucraineana doar cu Gogol . - The New York Review of Books Iuri Andruhovici este maestrul povestilor carnavalesti. - Suddeut Sche Zeitung Scriitorii sunt mijlocitori intre nemurire si rasa umana. - Iuri Andruhovici Radio Noapte - muzica rock si sex, duritate si dragoste. - Neue Zurcher Zeitung Intr-un roman picaresc plin de actiune, Iuri Andruhovici apeleaza la rasturnari de situatie, la elemente de basm... Dar la adapostul salbaticiei, al haosului, uneori al unor aparente comice se afla miezul negru al unei tristeti amare. - Die Welt
Traducere din limba ucraineana de Mihai Hafia Traista.
Fragment din cartea "Radio Noapte" de Iuri Andruhovici:
"Dar Edgar? Ar putea Rotskyi sa-l paraseasca? Niciodata!
Doar ca Ios nu stia cum sa se strecoare in acea deschizatura destul de ingusta in timp ce tinea si pasarea pe umar. Bine, daca era doar pasarea, ar fi trecut cumva. Dar mai avea si o geanta cu un computer pe umar, casti la gat, buzunare pline, o sticla la curea si coaste fisurate. Rotskyi s-a pierdut pe moment si, ca sa nu stea pe loc, a hotarat sa mearga in recunoastere. Sigur ca putea sa ajunga jos, sa lase lucrurile acolo si sa se intoarca dupa prietenul lui corb.
Corbul insa s-a dovedit sa aiba mai multa imaginatie. De indata ce Rotskyi s-a varat pana la brau in gaura, bajbaind cu picioarele dupa treptele scarii pe care urma sa coboare, Edgar a zburat lin in sus si s-a asezat pe capul lui, din fericire, protejat de o sapca groasa, veche, post-punk. Pasarea, ca intotdeauna, avea dreptate: de ce sa faci doua drumuri? Orice evadare este cu adevarat evadare doar atunci cand nu te mai intorci niciodata. Si nici macar nu te uiti inapoi.
Cand a sarit de pe ultima treapta, intr-un praf moale si pufos, s-a auzit zdranganind o usa si, ca un fulger, s-a aprins lumina electrica.
- Bun venit in camara! a spus Servus facand o plecaciune si trimitand, in directia lui Rotskyi, traditionalul nor gros de Gravity Master.
Nu era niciun miracol in asta. Miracolul era ca in spatele lui Servus aparuse Anime.
Avea un aer sobru si stapanit: ca de alpinista care a planuit un traseu lung preferat - sau neexplorat - si s-a echipat ca o mare cunoscatoare. Chiar si geanta de pe umar i se potrivea perfect - plina (nu putea exista nicio indoiala) cu obiecte si lichide necesare. Ce sa mai vorbim de bandana stransa si stilata, care invaluia atat de impecabil chipul ei fermecator! Daca nu ar fi fost nimic intre ei pana atunci, daca Rotskyi ar fi vazut-o in acel moment pentru prima data in viata lui, tot ar fi... Nu, nu s-ar fi indragostit: Rotskyi sustinea ca pur si simplu nu poate sa se indragosteasca. Insa a simtit ceva complet de neinteles, care parca-l indemna la ceva inevitabil.
Inima lui a tresarit, oricum.
Din incapatanare, Rotskyi se prefacea ca-l intereseaza doar cum sa-si scoata sapca mai usor, cu Edgar oarecum amortit pe ea. De asemenea, Anime nu se grabea sa-l imbratiseze, parea putin ciudata, instrainata, distanta. La urma urmei, de ce l-ar imbratisa? La ce ar fi fost bune imbratisarile acolo si atunci, in magazia subterana, sub supravegherea unui manager chel, fara sprancene, intr-un alt costum stramt?"
