Mereu mi-am dorit să las ceva în urma mea, ceva care să amintească de mine, ceva care să aducă o schimbare sau măcar o bucurie în sufletele celorlalți. Îmi amintesc clipele în care, citind cu fascinație romane și povești, aveam impresia că deslușesc, în paginile scrise, frânturi din sufletul autorului iar această impresie s-a impregnat adânc în cuget. Visam să las și eu frânturi de suflet în cuvinte neștiind, în acea perioadă a vieții mele, că Dumnezeu mi-a dăruit deja acest dar minunat care aștepta doar să fie descoperit.
