Cartea este un jurnal literar, cu nuanțe autobiografice, în care autorul își prezintă copilăria, locurile unde a trăit, precum și debuturile lui ca grafician în țară, apoi în Statele Unite. Eugen Mihăescu este un observator acerb al lumii, "acasă" și aiurea. Pictor, grafician, jurnalist, profesor la Pratt Institute - New York, ambasador al României la UNESCO, senator, vicepreședinte al Comisiei pentru Politica externă în perioada 2004-2008. A lăsat pretutindeni amprenta personalității sale. Fragment din volum: “A fost prima recepție diplomatică din viața mea și întâia dată când am fumat faimoasele havane. În general, cei care erau invitați la astfel de recepții se regăseau pe o listă oficială de protocol. Cuba însă a ignorat-o și i-a chemat pe Apostu, Român, Vincențiu Grigorescu, Piliuță, Bitan și mulți alții. Au „strălucit" prin absența Boris Caragea, Zoe Băicoianu, Spiru Chintila, Irimescu, Jalea, Szony și toți ștabii. Recepția s-a desfășurat în grădina ambasadei care se învecina - cum altfel, nu? - cu reședința atașatului militar al Statelor Unite. Probabil că americanii au văzut cum au „încălcat" cubanezii protocolul și toți invitații au fost poftiți la prima recepție organizată de ambasadorul yankeu. Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri, Betigus-Apostu se dichisise și trecând să mă ia de acasă - în drum spre americani, în strada Polonă numărul doi - mă întreba dacă funda șireturilor se poartă în afară sau se băgă în pantof, cum e mai „diplomatic", pentru că „eram mai umblat". La recepție era lume multă, înghesuială, șampanie, pișcoturi... Cum am intrat, am dat cu ochii de George Macovescu, ministru adjunct la externe. Îl cunoșteam și-l apreciam mai ales că poet. Venea des la „seratele" de vineri pe care le organiza George Ivașcu la Contemporanul. Când m-a zărit, m-a luat de braț și m-a condus la gazdă, ambasadorul american: - Vă prezint pe globetrotterul nostru, un tânăr artist... Nu vorbeam o boabă englezește, dar „globetrotter" am înțeles și l-am întrerupt: - Fost, fost globetrotter, pentru că mi s-a luat pașaportul și mi s-a refuzat viza de ieșire, am zis eu pe românește și am fost tradus îndată de Bob Geis, atașatul cultural. Vorba aceea: „nasol moment, misto colivă!" Jenat, Macovescu a încercat să dreagă busuiocul, încurcându-se, dând vina pe birocrație, încheind cu propoziția „cu siguranță că se va rezolva". M-am îndepărtat și am văzut mesele acoperite cu tot felul de reviste și cărți de artă, cataloagele ultimelor expoziții americane."
