Reflectii despre viata. Quo vadis Romania?

 O carte care te ajută să înțelegi încă puțin din ceea ce părea de nepătruns, te încurajează să spui unde-ai ajuns și-apoi te face să trăiești... ce n-ai crezut că poți trăi! Ce miracol! Există flori care înfloresc a doua oară în același an. Și ce sublim! Există oameni care, spre apus, pot să trăiască frumos și demn din magică iubire. De fapt, abia atunci, pământul cu cerul, dimpreună, sunt ale lor! Atât de înțeleaptă, demnă și frumoasă ești, încât îmi poți cere orice, în afară de un singur lucru: să nu te prețuiesc, iubindu-te! Aș vrea să te înving, supunându-mă ție. Aș vrea să mă cucerești, supunându-te mie. Sublimul paradox este posibil numai în adevărata iubire. În mod inexplicabil, prin strategia economică am sacrificat, în bună măsură, investițiile. Ne ocupăm doar de prezent, iar viitorul să rămână doar... problema celor ce urmează! Nu e nici etic, nici moral! Copiii și nepoții noștri vor trebui, din nou, să-și părăsească glia și să cerșească un colț de pâine în altă țară... Mă-ntreb nedumerit de ce sfidează vremelnica putere actuală o abordare profundă și înțeleaptă a ultimului nostru rege, Mihai I de România? În semn de binemeritat respect, o reproduc în pagina de față. „Nu văd România de azi ca pe o moștenire primită în dar de la părinți, ci ca pe o țară luată cu împrumut de la copiii noștri. - Profesor universitar dr. emerit Emil Horomnea Pentru că Dumnezeu ți-a dat ceva din harul comunicării, când vei ajunge cu tâmplele albițe, să scrii! Să amintești acolo de rădăcinile tale, de suferințele acelor ani pe care o minte normală refuză să le creadă. Te rog din suflet, nu uita nimic! Să știi că amnezia n-a fericit pe nimeni! E semn de renunțare. Doar lașii fug din fața sorții! - fragment din Testamentul lăsat de tatăl autorului