Viata intre speranta, destin si dulcea povara a iubirii

O carte care te ajută să înțelegi încă puțin din ceea ce părea de nepătruns, te încurajează să spui unde-ai ajuns, ce-ai înțeles și-apoi te face să trăiești... ce n-ai crezut că poți trăi! În secolul vitezei am anulat distanțele materiale, dar le-am mărit enorm pe cele care țin de suflet. Am început să adunăm averi, dar ne-am pierdut prietenii adevărați de «ieri». Am învins tifosul și ciuma, primind, «la schimb», SIDA și gripa aviară. Ne plimbam pe lună, dar pe pământ, ne amenință încălzirea globală, poluarea, ura, terorismul și fanatismul religios. De bunăvoie am renunțat la revelația contemplării. Trăim post factum evenimente și stări, le percepem după ce deja s-au consumat. Eterna dragoste a devenit un business veritabil! Uitând de balconul Julietei și de candoarea lui Romeo, am inventat video-chat-ul și conversația «fierbinte» prin Internet… Ce surogat amar!   Unde s-a dus sublimul adevăratei iubiri pline de pasiune, patos și romantism? Asemeni bumerangului, nelegiuirea și ignoranța s-au întors împotriva noastră. Satul de noi și de păcate fără număr, pământul se mișcă din adâncuri. Parcă ar vrea să se scuture de o lume aflată în derivă. Stratul de ozon refuză să ne mai protejeze. A plecat undeva, în neant. O altă climă ne-a adus uragane, tornade și tsunami. Katrina, Elena, Victoria ș.a. nu mai reprezintă numele unor adorate femei, ci simboluri ale cerului dezlănțuit. Sub biciul pedepsei demiurgice, planeta se «topește». Atmosfera «frige», iar aerul a devenit irespirabil. Paradoxal, în sufletul nostru, a început glaciațiunea.  Suntem, pe zi ce trece, mai multă lume, dar mai puțini oameni… Mai reci, mai distanți și mai indiferenți. Poate greșesc. Îmi cer iertare! Adeseori mi-e dor de lumea cea de ieri... - Profesor universitar dr. emerit Emil HOROMNEA