„Nimeni, până la Augustin Buzura, și nici după el, nu a sondat atât de adânc și cu atâta curaj estetic abisurile și amploarea ravagiilor dedublării și ambivalenței ființei într-o lume ea însăși purtând pecetea unei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rând, construirea întregului roman pe suportul unui personaj atât de ambiguu cum este Ioana Olaru. Prudent și subtil, cu acea prudentă a romancierului veritabil, pentru care personajele nu sunt marionete mânuite mai mult sau mai puțin abil, ci hieroglife ale misterelor existenței, Augustin Buzura nu pune nici un diagnostic. Dar nici nu elimină semnele și indiciile care fac din patologia ambiguității și a ambivalenței autentică temă a romanului său.“ - Mircea Iorgulescu „Insolitul acestui roman este dat de nivelul paroxistic la care este împinsă arta prin presiunea nemaiîntâlnită a realului. Astăzi este greu de închipuit la ce riscuri etice, estetice, dar și existențiale se expunea un scriitor ce literaturiza imediatul ajuns la un nivel inimaginabil de absurd.“ - Nicoleta Sălcudeanu
