Regele magician

Regele magician . Seria Magicienii, Volumul ÎI Doi ani după întâmplările din Magicienii, Quentin și prietenii lui au ajuns regi și regine în Fillory, dar viața lor magică nu este paradisul care pare a fi. Zilele și nopțile de bucurii regale încep să își piardă gustul iar într-o dimineață, când o vânătoare ia o turnură tragică, Quentin și Julia sunt nevoiți să se îmbarce pe o barcă fermecată cu vele care îi va duce într-o călătorie departe de regatul lor. Regele Magician este un al doilea De veghe în lanul de secară pentru amatorii de universuri alternative… Grossman a creat un rar, straniu și minunat român… La jumătatea cărții, atunci când Quentin se teme că va fi exilat din Fillory pentru totdeauna, vei simți ce-a simțit și el: panică și groază. Ca și Quentin, și tu vei face totul pentru a te reîntoarce acolo. - The Chicago Tribune O privire nouă asupra literaturii fantasy – un roman întunecat, cu personaje de o adâncă complexitate psihologică. - The Daily Beast Fragment din cartea "Regele magician" de Lev Grossman: "La următoare vizita a lui Quentin pe faleză, Muntjac era năpădit de muncitori, întocmai unor piranha atacând un nefericit explorator amazonian; doar ca invers. Oamenii reasamblau corabia - o readuceau la viață. Nu există nici măcar o părticică din ea care să nu fie frecată cu nisip, văruită, întărită sau înlocuită. Aduseseră corabia pe uscat, o sprijiniseră de o mulțime de piloni, reparaseră scândurile rupte, le calăfătuiseră, acoperiseră cu smoală și le vopsiseră. Din interiorul carenei se auzea ritmul nesincronizat al loviturilor de ciocan.  După cum se dovedise, elementele de structură ale navei erau, în mare parte, întregi, ceea ce era un lucru bun, pentru că muncitorii nu credeau că le-ar fi putut reface. În cală, montat într-una dintre îmbinările complexe aproape de provă, găsiseră un bulgăre complicat de mecanisme din lemn, conectate la cabluri întinse care se răspândeau de-a lungul întregii nave. Nu-și puteau da seama la ce servea obiectul, așa că Regele le spusese să-l lase în pace.  Cala Muntjacului era acum de un negru elegant, cu ornamente albe, strălucitoare. Sute de metri de pânză nou-nouță  erau cusuți chiar și acum de o armată de fabricanți; era un proces tehnic extrem de impresionant care avea loc într-o mansardă mare și aerisită, de mărimea unui hangar pentru avioane. În aer se deschideau aromele pătrunzătoare și pure de rumeguș și de vopsea proaspătă. Quentin a inspirat. Se simțea ca și cum și el ar fi reînviat. Nu că ar fi fost mort, doar că... nici prea viu.Era altceva. Cu doar două sau trezi zile înainte ca Muntjac să poată ieși în larg, Quentin a vizitat camera hărților din Castelul Whitespire, ca să vadă ce putea afla despre destinația lui. Insula Exterioară era cea mai puțin incitanta parte a aventurii, dar trebuia măcar să fie în stare să o găsească."