Regele spinilor. Seria Imperiul faramitat. Vol.2

Regele spinilor este volumul al II-lea din seria Imperiul fărâmițat.   La 9 ani, Jorg a jurat că-și va răzbuna mama și frații și până la 15 ani a reușit. Acum are 18 ani și a ajuns deja rege, dar trebuie să țină cu dinții de ce a obținut prin trădare și vărsare de sânge. Este bântuit de durerea trecutului, de atrocitățile comise și de furia pe care nu și-o poate stăvili. Toate astea în timp ce 20 000 de soldați mărșăluiesc spre porțile regatului său. Jorg știe că nu poate câștiga în luptă dreaptă. Dar în subsolul castelului găsește niște artefacte străvechi. Unii le consideră magice, el însă știe că secretele lor îl pot ajuta să câștige.   Un tur de forță. Să spui că e impresionant e prea puțin. O serie cu adevărat fenomenală. - Choice Book Reviews Un roman excelent, complex, chiar mai ambițios decât Prințul spinilor. - SFF World Fragment din romanul "Regele spinilor. Seria Imperiul fărâmițat. Partea a II-a" de Mark Lawrence: "Ochii încă îi erau blânzi. Cel de lângă el a dus mâna la sabie, mănușa zăngănindu-i când s-a atins de plasele. - Acolo domnește Prințul de Arrow, a zâmbit. Dar poți să-mi spui Prințul Orrin. Părea necumpănit să călărești pe tărâmul altuia cu cincizeci de oameni, chiar și cincizeci ca ei. Exact ce nu voisem să fac în peregrinările mele. - Nu-ți faci griji ca Regele Jorg va profita de ocazie ca să mai răpună din oameni în Războiul Celor O Sută? l-am întrebat. - Poate dacă aș fi fost megieș cu el, a răspuns prințul. Dar, dacă m-ar ucide sau ar pune un preț pe capul meu pentru dușmani, vecinii ei ar fi mai la adăpost Și capabili să-i facă rău. Am auzit că regele nu-și irosește șansele. Și oricum nu ar fi ușor. - Credeam că ai venit să cauți un conte, dar se pare că știi deja de Regele Jorg și de privirea lui ageră, i-am zis. Ai venit pregătit, n-am ce zice. Prințul a ridicat din umeri. În clipa aia a părut tânăr. De douăzeci de ani. Nu mai mult. - Ce sabie frumoasă! a remarcat. Arată-mi-o! Înfășurasem plăselele în piele veche și apoi le mânjisem cu noroi. Teaca era mai bătrână decât mine, și totuși strălucea. Oricât de arătoasă o fi fost cândva sabia unchiului meu, acum nu mai era cazul. Nu până când n-am scos-o și am dat la iveală metalul. M-am gândit să arunc pumnalul. Blondul nu ar mai vedea limpede, dacă îi ieșea prin orbite. Poate avea acasă un frate care ar fi vrut să fie noul Prinț de Arrow și să-mi rămână îndatorat. Vedeam cu ochii minții. Prințul cel chipeș cu pumnalul meu în față, și noi gonind peste versanți. Nu prea sunt genul care are regrete. Dar ar fi trebuit să fiu."