Relatii Publice Si Publicitate

Din cuprins: - Acțiunea planificată; - Comunicarea intrasistemică; - Comunicarea cu mediile de informare în masă; - PR cu resurse limitate; - Alte modalități de a crea imagine unui sistem. Planificarea reprezintă una dintre cele mai importante activități din cadrul muncii de PR (relații publice) care, de cele mai multe ori, nu este realizată foarte riguros, prezentînd minusuri în ceea ce privește sis-tematizarea. Hiperexactitatea nu este o caracteristică specifică omului ci, mai degrabă, a computerului. În cazul planificării, minuțiozitatea este imperios necesară, pentru că efectele produse de o anumită strategie să aibă relevanță maximă. Din datele statistice rezultă că aproximativ 40 % din întreprinderile europene și 20 % din cele din S.U.A. mai folosesc încă, la nivelul acestei acțiuni, doar elemente ale simțului comun, fără o sistematizare și o rigurozitate cerută, de fapt, de piața anilor 2000. Trebuie să ne preocupe comunicarea intrasistemică și, mai ales, cele două mari laturi ale procesului de comunicare: cea orizontală și cea verticală. Trebuie evaluat, de asemenea, gradul de transparență al comunicării intrasistemice, precum și modul de promovare a informațiilor prin toate punctele sistemului. În cazul în care există blocaje de flux informațional, neînțelegeri, dezacorduri, altfel spus, o anumită sursă de tensiune care poate determina un anumit gen de problemă, aceasta trebuie foarte bine localizată, pe cît posibil izolată, pentru a nu determina un șir întreg de alte probleme și, bineînțeles, rezolvată. De asemenea, acest cîmp al comunicării intrasistemice mai cuprinde și analiza dorințelor elementelor componente ale sistemului, precum și că-pacitatea și posibilitatea acestor elemente de a-și exprima gîndurile și expectantele, bineînțeles, în diferitele materiale sau modalități puse la dispoziția acestora de către consilierul de PR Consilierul de relații publice trebuie să-și îndrepte atențiacătre problematică ce ține de comunicarea interinstituțională. În acest caz, va trebui să facem distincție între două părți ale aceluiași tot unitar, și anume: a) o prima parte se referă la modalitatea și la capaci-tatea propriului sistem de a implementa informații în mediul exterior și de a recepta informații de la acesta; b) a doua parte se referă la diferite modalități de percepție ale tuturor subsistemelor mediului exterior, pre-cum și la toate modalitățile de a comunica ale acestor subsisteme. În ceea ce privește prima parte, se observă că analiza se focalizea-ză pe capacitățile propriului sistem, acesta dezvoltînd, în timp, o manieră proprie de abordare a diferitelor problematici, ce cuprinde atît promo-varea propriilor interese, cît și analiza informațiilor referitoare la intere-sele altor sisteme