Religia iubirii. Iertare si toleranta, nu superstitii si teama de iad

Prin iubire trebuie sa intelegem ceea ce a propovaduit lisuscu doua milenii in urma, adica, nu numaifaptedecaritate, ci mai cu seama, toleranta, iertare, eliminarea urii fata de aproapeletau.  Dumnezeul in care cred eu, semnifica iubirea, nu-i pedepseste pe cei ce pacatuiesc... oamenii isi fac rau unii altora, nu-I putem acuza pe Dumnezeu de existenta raului pe pamant... Pe baza opiniilor unor cercetatori, putem afirma ca Dumnezeu a oranduit tot ce avea de spus in momentul Creatiei,astfel ca,in viata cotidiana,totul decurge de la sine asa cum se intampla cu respiratia, bataile inimii etc.Tot la Creatie s-au stabilit si acele circuite misterioase din Univers la care s-au referit alti specialisti, circuite prin care se pot transmite gandurile pozitive sau neg ative si ca se intoarce la noi tot ceea ce a pornit de la noi... Un credincios nu va avea siguranta mantuirii numai daca a sarutat o icoana, a ingenuncheat la o slujba etc., calea iubirii fiind mult mai sigura in acest sens. Si daca o astfel de afirmatie s-ar dovedi falsa, credinciosul nu pierde nimic, ci va ramane cu satisfactia ca a urmarit sa traiasca in a rmon ie.  indraznesc sa afirm ca nu ar trebuie sa fim preocupati asa de mult de existenta lui Dumnezeu. El va exista pentru unii sau nu va exista pentru altii, indiferent de ce sustin religiile sau de ce afirma stiinta. Nu conteaza daca el exista fizic undeva, acolo sus, sau este numai o idee de care avem nevoie. Chiar si religiilor le-ar fi suficientnumaiun DumnezeuTaina si lubire, iar pentru credinciosi poate fi numai un tel pe care ar trebui sa-I atinga fiecare, adica sa traiasca in spiritul de iubire atribuit acelui Demiurg.