Volumul cuprinde studii, articole și eseuri scrise în perioada 1984-2014, unele inedite, despre viață și opera lui Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu. Sînt abordate și aspecte delicate sau controversate, precum simpatia legionară a lui Eliade sau asasinarea lui Culianu, autorul urmărind în general modul brutal și tragic în care, în diverse feluri, politică a influențat destinele celor doi istorici ai religiilor. „Draga Andrei Oișteanu, N-am putut citi decît astăzi «Legenda românească a potopului». Studiul «Dumitale» m-a entuziasmat. Ar trebui publicat într-o revistă străină «de specialitate» (i.e. folclor, romanistică, istoria religiilor). Sugerez Revue de l’Histoire des Religions. Dacă pregătești versiunea franceză, o pot prezenta eu revistei. Din iunie îmi poți trimite versiunea franceză la: 4, Place Charles Dullin, 75018 Paris (recomandat!). Ți-am citit mai demult și alte lucrări (Ethnologică 1983, Vatră 12/1983, Viața Românească 6/1984). Sper că le vom putea discuta împreună. Cu prietenie, al Dumitale, Mircea Eliade Chicago, 23 noiembrie 1984” * „Domnule Oișteanu, Am citit cu foarte mare interes cartea dumneavoastră Grădină de dincolo și cred că este o apariție deosebit de interesantă în cultura română, chiar importanță. Prin această lectură mi-am dat seama cărei tradiții românești îi aparțineți. Mă gîndesc că, într-un fel, dumneavoastră vă reclamați de la Pârvan și vă puteți prezenta ca un urmaș al lui. Este o direcție foarte fructuoasă . Pârvan a crezut, și a făcut-o cu geniu și cu finețe, că poate descoperi o verigă între tradiția populară românească și o tradiție preromană. Cred că cel care a reușit să mențină un echilibru perfect în interpretarea acestor tradiții rămîne Mircea Eliade, într-o carte exemplară cum este De la Zalmoxis la Genghis-Han. Mircea Eliade nu neagă raporturile de filiație între folclorul românesc și tradițiile locuitorilor preromani, însă le interpretează deosebit de prudent. Ioan Petru Culianu Groningen, 30 octombrie 1984”
