Reproducerea asistata: aspecte inconstiente

    Tot mai multe cupluri apelează astăzi la tehnici de reproducere artificială. Ritmul stresant al vieții și decizia amânată de a avea copii conduc la diminuarea șanselor de fecundare naturală. Psihologia și psihanaliza ne-au demonstrat însă că între minte și corp există influențe reciproce, astfel că unele situații de viață insuficient înțelese pot lăsa urme adânci la nivel mental și somatic. Ce se întâmplă în psihicul protagoniștilor în tot acest proces de aducere pe lume a unei noi vieți? Cum afectează trăirile lor pe cele ale copilului? Cel mic e bine oare să-i cunoască pe donorii care au contribuit la conceperea sa? Printre subiectele abordate în prezența carte se numără: trauma psihică a infertilității, compulsia de a recurge, în mod repetat și fără succes, la reproducerea asistată, anxietatea legată de maternitate, viețile copiilor proveniți din fecundare artificială. O noutate pe piața românească de profil, cartea se adresează publicului larg, dar și medicilor și psihologilor.     Mali Mann este profesor clinician în Departamentul de Psihiatrie și științe Comportamentale al Universității Stanford și formator și supervizor la Centrul de Psihanaliză din San Francisco.           Fragment:       “Deși fiecare familie va trebui să decidă singură dacă și când să le vorbească copiilor despre originea lor legată de un părinte altfel natural, recomandarea mea, bazată pe experiența și înțelegerea dobândite din domeniul adopției, este de a le spune copiilor adevărul referitor la originea lor legată de un părinte altfel natural, de preferat la vârste fragede, înainte caăcestia să-și formeze idei greșite în privința persoanelor implicate în nașterea lor, din punct de vedere genetic sau gestațional. Copiii vor beneficia de pe urma acestei informații, pentru că aceasta le asigură atât un istoric medical exact - element din ce în ce mai avantajos într-o eră a descoperirilor reprezentate de contribuțiile la domeniul geneticii, respectiv al sănătății și al eradicării bolilor cât și o poveste psihologică autentică a vieții lor personale și de familie.     Pentru copiii cărora nu li se spune adevărul, părintele altfel natural rămâne în mintea părinților, scăpând, uneori, în afara acesteia, de exemplu în situațiile în care un părinte nongenetic își mută privirea în altă parte întrebat fiind, în trecere, de un străin: „Cu cine seamănă, până la urmă, copilul tău?" în situații de nondezvăluire, copiii își pot metaboliza, de asemenea, originea legată de un părinte altfel natural sub formă de „presimțire incredibilă", o senzație sau o intuiție referitoare la conceperea lor cu ajutorul tehnologiei reproducerii asistate, provenind din transmiterea subconștientă sau inconștientă de informații de către părinți (Ehrensaft, 2007). În cele din urmă, pentru acei copii care află doar mai târziu în viață despre participarea, la procesul de procreare a lor, a donorilor de spermă și de ovule, a mamelor-surogat sau a mamelor purtătoare, va fi utilă o renegociere a sarcinilor importante de dezvoltare referitoare la apartenență, atașament și identitate, de vreme ce triunghiul lor oedipian e descoperit, mai nou, ca fiind un cerc, cu toate configurațiile înscrise în el.”