Reteaua subterana

Au ajuns in centrul unui oras in care ard, aruncate unele peste altele in mormane imense, tot felul de carti, reviste, hartii. Mai derula asa, pagina dupa pagina, dar i se parea ca se deruleaza pe sine, intr-un gol ce-si deschidea tentaculele, simtindu-i rasuflarea sepulcrala. Inchise dintr-odata toate paginile. Deschise un document Word, il salva pe ecran cu un titlu derizoriu, isi incorda muschii, isi misca degetele, inchise si deschise ochii si se apuca sa tasteze cuvinte aiurea. Se opri brusc, scrisese in jur de zece cuvinte. Aproape ca umpluse un rand. Maine am ore multe, voi astepta sfarsitul sa pot citi... si acolo se opri. Un sentiment de usurare il cuprinse de indata. Se foi pe scaun, lua o gura de cafea si, cand sa scrie mai departe, literele cuvintelor devenisera parca palide, pe cale sa se stearga, negrul lor se scurgea deja pe pagina electronica, in valuri. Il cuprinse din nou disperarea. Se uita spre fereastra, i se paru ca cineva il urmareste de dupa perdea. Ii venea sa-si smulga parul din cap. Inchise laptopul, apoi se prabusi cu capul in palme.