Revolta. Seria Jocurile foamei. Vol.3

Revolta este volumul al treilea din seria Jocurile foamei.   Nimic nu te poate pregăti pentru sfârșit   Katniss a supraviețuit calvarului de la Jubileul Pacificării și, împreună cu familia ei și cu Gale, este la adăpost în Districtul 13. Dar, în haosul final al jocurilor, Peetă a căzut prizonier în mâinile conducerii Capitoliului, iar președintele Snow îi pregătește o soartă aparte. Succesul rebeliunii care a cuprins întregul Panem depinde acum de Katniss. Oare va accepta să joace rolul de pion pe tabla puterii și să fie responsabilă pentru nenumărate vieți și pentru viitorul tuturor districtelor? Ca să facă asta, trebuie să-și depășească furia și neîncrederea și să devină, cu adevărat, Gaița-Zeflemitoare.   Revolta va avea peste ani același ecou pe care l-au avut Împăratul muștelor de William Golding și Apocalipsa lui Stephen King. - School Library Journal   Trilogia aceasta amintește de pasiunea politică din 1984, de violență memorabilă din Portocala mecanică și de imaginația exuberantă din Cronicile din Narnia sau Harry Potter. - New York Times Fragment din romanul "Revolta. Volumul 3 din seria Jocurile foamei" de Suzanne Collins: "Îmi e teamă de răspunsul lui Gale, dar îl întreb oricum: - De ce crezi c-a spus-o? - Poate c-a fost torturat. Sau convins. Eu presupun c-a făcut un soi de târg, ca să te protejeze. Lansează ideea încetării focului dacă Snow îl lăsă să te prezinte drept o tânără gravidă derutată, care n-avea idee ce se petrece când a fost luată prizonieră de rebeli. În felul ăsta, dacă districtele pierd, pentru tine mai există încă șansa de a fi privită cu indulgență. Dacă ți-o folosești cum trebuie. Probabil că par încă uluită, fiindcă Gale își rostește următoarea frază foarte lent: - Katniss... el se străduiește în continuare să te păstreze în viață. Să mă păstreze în viață? Și apoi înțeleg. Jocurile nu s-au încheiat. Am părăsit arena, dar, de vreme ce nici Peeta, nici eu n-am fost uciși, ultima lui dorința de a mă menține în viața continuă să stea în picioare. Intenția lui e să mă țină ascunsă, în siguranță și închisă, cât timp se desfășoară războiul. Pe urmă, niciuna dintre părți nu va avea motiv să mă ucidă. Și el? Dacă înving rebelii, pentru el va fi un dezastru. Iar dacă învinge Capitoliul, cine știe? Poate ni se va îngădui să trăim amândoi - dacă eu mă port cum se cuvine - și să urmărim Jocurile, care vor continua... Prin minte îmi fulgeră imagini: sulița străpungând trupul lui Rue în arenă, Gale atârnând fără cunoștință de stâlpul de biciuire, ținutul pustiit de acasă, presărat cu cadavre. Și pentru ce? Pentru ce? Pe măsură ce mi se înfierbântă sângele, îmi amintesc alte lucruri. Prima mea privire asupra revoltei din Districtul 8. Învingătorii ținându-se de mâini în noaptea dinaintea Jubileului Pacificării. Săgeata pe care-am tras-o în câmpul de forță din Arenă, ceea ce n-a fost un accident. Tăria cu care mi-am dorit să se-mplante adânc în inima dușmanului meu. Sar în sus, răsturnând o cutie cu o sută de creioane, care se împrăștie pe podea. - Ce e? întreabă Gale.  - Nu poate fi vorba de o încetare a focului. Mă aplec și îndes pe bâjbâite în cutie minele de grafit de un cenușiu întunecat. Nu putem da înapoi. - Știu. Gale adună un mănunchi de creioane și le lovește de podea ca să le-alinieze perfect. - Indiferent ce motiv a avut Peeta ca să spună ce-a spus, s-a înșelat. Creioanele idioate nu vor să intre în cutie și, în frustrarea mea, rup câteva. - Știu. Dă-o încoace! Tu le faci pe toate bucăți. Îmi trage cutia din mâini și o umple cu mișcări repezi, precise. - El nu știe ce-au făcut în Doisprezece. Dacă ar fi văzut ce era pe pământ... încep eu. - Katniss, nu te contrazic. Dacă aș putea să apăs pe un buton și să ucid toată suflarea care lucrează pentru Capitoliu, aș face-o. Fără ezitare, zice Gale, lasă ultimul creion să alunece în cutie și îi închide capacul. Problema e ce-ai de gând să faci tu. Se dovedește că întrebarea care mă mistuie n-a avut niciodată decât un singur răspuns posibil. Dar a fost nevoie de trucul lui Peeta ca să-l recunosc. Ce-o să fac? Trag aer adânc în piept. Brațele mi se înălță ușor, de parcă și-ar aduce aminte de aripile alb-cu-negru pe care mi le-a creat Cinna, apoi se lăsă pe lângă trup. - O să fiu Gaița-Zeflemitoare."